2 intrări

6 definiții

degrosisáre sf [At: DN3 / Pl: ~sắri / E: degrosisa) Reducere a suspensiilor mai mari în procesul de purificare a apei.

DEGROSISÁRE s.f. Acțiunea de a degrosisa și rezultatul ei. [< degrosisa, după fr. dégrossissage].

degrosisá vt [At: DN3 / Pzi: ~séz / E: ns cf fr dégrossir; dégrossissage] A reduce suspensiile mai mari în procesul de purificare a apei.

degrosisá vb., ind. prez.3 sg. degrosiseáză

DEGROSISÁ vb. I. tr. A reduce suspensiile mai mari în procesul de purificare a apei. [După fr. dégrossir, dégrossissage].

DEGROSISÁ vb. tr. a reduce suspensiile mai mari în procesul de purificare a apei. (după fr. dégrossir)

Intrare: degrosisa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degrosisa degrosisare degrosisat degrosisând singular plural
degrosisea degrosisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degrosisez (să) degrosisez degrosisam degrosisai degrosisasem
a II-a (tu) degrosisezi (să) degrosisezi degrosisai degrosisași degrosisaseși
a III-a (el, ea) degrosisea (să) degrosiseze degrosisa degrosisă degrosisase
plural I (noi) degrosisăm (să) degrosisăm degrosisam degrosisarăm degrosisaserăm, degrosisasem*
a II-a (voi) degrosisați (să) degrosisați degrosisați degrosisarăți degrosisaserăți, degrosisaseți*
a III-a (ei, ele) degrosisea (să) degrosiseze degrosisau degrosisa degrosisaseră
Intrare: degrosisare
degrosisare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degrosisare degrosisarea
plural degrosisări degrosisările
genitiv-dativ singular degrosisări degrosisării
plural degrosisări degrosisărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)