2 intrări

3 definiții

degreá vt [At: DN3 / P: ~gre-a / Pzi: ~eéz / E: fr dégréer] (Mar) A demonta manevrele fixe și curente ale unei nave.

DEGREÁ vb. I. tr. (Mar.) A demonta manevrele fixe și curente ale unei nave. [Pron. -gre-a. / < fr. dégréer].

DEGREÁ vb. tr. (mar.) a demonta greementul. (< fr. dégréer)

Intrare: degrea
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degrea degreare degreat degreând singular plural
degreea degreați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degreez (să) degreez degream degreai degreasem
a II-a (tu) degreezi (să) degreezi degreai degreași degreaseși
a III-a (el, ea) degreea (să) degreeze degrea degreă degrease
plural I (noi) degreăm (să) degreăm degream degrearăm degreaserăm, degreasem*
a II-a (voi) degreați (să) degreați degreați degrearăți degreaserăți, degreaseți*
a III-a (ei, ele) degreea (să) degreeze degreau degrea degreaseră
Intrare: degreat
degreat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degreat degreatul degrea degreata
plural degreați degreații degreate degreatele
genitiv-dativ singular degreat degreatului degreate degreatei
plural degreați degreaților degreate degreatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)