opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGOMA, degomez, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sericina de pe firele sau țesăturile de mătase naturală, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare. – Din fr. dégommer.

degoma vt [At: DN2 / Pzi: ~mez / E: fr dégomer] 1-4 (C.i. fire sau țesături de mătase) A supune operației de eliminare (totală sau) parțială a sericinei, pentru obținerea (caracteristicilor de prelucrare și a) calității superioare a produselor.

DEGOMA, degomez, vb. I. Tranz. A face operația de eliminare totală sau parțială a sericinei din firele sau țesăturile de mătase, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare și de calitate. – Din fr. dégommer.

DEGOMA vb. I. tr. A îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală. [< fr. dégommer].

DEGOMA vb. tr. a îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală. (< fr. dégommer)

A DEGOMA ~ez tranz. (fire de mătase naturală) A curăța de stratul de sericină. /<fr. dégommer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

degoma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degomez, 3 degomează; conj. prez. 1 sg. să degomez, 3 să degomeze

degoma (a ~) vb., ind. prez. 3 degomează

degoma vb., ind. prez. 3 sg. degomează

Intrare: degomat
degomat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degomat
  • degomatul
  • degomatu‑
  • degomată
  • degomata
plural
  • degomați
  • degomații
  • degomate
  • degomatele
genitiv-dativ singular
  • degomat
  • degomatului
  • degomate
  • degomatei
plural
  • degomați
  • degomaților
  • degomate
  • degomatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: degoma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degoma
  • degomare
  • degomat
  • degomatu‑
  • degomând
  • degomându‑
 singular plural
  • degomează
  • degomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degomez
 (să)
  • degomez
  • degomam
  • degomai
  • degomasem
a II-a (tu)
  • degomezi
 (să)
  • degomezi
  • degomai
  • degomași
  • degomaseși
a III-a (el, ea)
  • degomează
 (să)
  • degomeze
  • degoma
  • degomă
  • degomase
plural I (noi)
  • degomăm
 (să)
  • degomăm
  • degomam
  • degomarăm
  • degomaserăm
  • degomasem
a II-a (voi)
  • degomați
 (să)
  • degomați
  • degomați
  • degomarăți
  • degomaserăți
  • degomaseți
a III-a (ei, ele)
  • degomează
 (să)
  • degomeze
  • degomau
  • degomară
  • degomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

degoma, degomezverb

  • 1. A îndepărta, total sau parțial, sericina de pe firele sau țesăturile de mătase naturală, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.