2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGOMÁRE, degomări, s. f. Acțiunea de a degoma și rezultatul ei. – V. degoma.

DEGOMÁRE, degomări, s. f. Acțiunea de a degoma și rezultatul ei. – V. degoma.

degomare sf [At: LTR2 / Pl: ~mări / E: degoma] 1-4 Supunere a unor fire sau țesături de mătase operației de eliminare (totală sau) parțială a sericinei, pentru obținerea (caracteristicilor de prelucrare și a) calității superioare a produselor.

DEGOMÁRE s.f. Acțiunea de a degoma. [< degoma].

DEGOMÁ, degomez, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sericina de pe firele sau țesăturile de mătase naturală, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare. – Din fr. dégommer.

degoma vt [At: DN2 / Pzi: ~méz / E: fr dégomer] 1-4 (C.i. fire sau țesături de mătase) A supune operației de eliminare (totală sau) parțială a sericinei, pentru obținerea (caracteristicilor de prelucrare și a) calității superioare a produselor.

DEGOMÁ, degomez, vb. I. Tranz. A face operația de eliminare totală sau parțială a sericinei din firele sau țesăturile de mătase, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare și de calitate. – Din fr. dégommer.

DEGOMÁ vb. I. tr. A îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală. [< fr. dégommer].

DEGOMÁ vb. tr. a îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală. (< fr. dégommer)

A DEGOMÁ ~éz tranz. (fire de mătase naturală) A curăța de stratul de sericină. /<fr. dégommer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degomáre s. f., g.-d. art. degomắrii; pl. degomắri

degomáre s. f., g.-d. art. degomării; pl. degomări

degomá (a ~) vb., ind. prez. 3 degomeáză

degomá vb., ind. prez. 3 sg. degomeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEGOMÁRE (după fr.) s. f. Operație de eliminare totală sau parțială a sericinei din firele sau țesăturile de mătase pentru ca acestea să capete caracteristici de prelucrare și de calitate mai înalte.

Intrare: degomare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degomare
  • degomarea
plural
  • degomări
  • degomările
genitiv-dativ singular
  • degomări
  • degomării
plural
  • degomări
  • degomărilor
vocativ singular
plural
Intrare: degoma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degoma
  • degomare
  • degomat
  • degomatu‑
  • degomând
  • degomându‑
singular plural
  • degomea
  • degomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degomez
(să)
  • degomez
  • degomam
  • degomai
  • degomasem
a II-a (tu)
  • degomezi
(să)
  • degomezi
  • degomai
  • degomași
  • degomaseși
a III-a (el, ea)
  • degomea
(să)
  • degomeze
  • degoma
  • degomă
  • degomase
plural I (noi)
  • degomăm
(să)
  • degomăm
  • degomam
  • degomarăm
  • degomaserăm
  • degomasem
a II-a (voi)
  • degomați
(să)
  • degomați
  • degomați
  • degomarăți
  • degomaserăți
  • degomaseți
a III-a (ei, ele)
  • degomea
(să)
  • degomeze
  • degomau
  • degoma
  • degomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degomare

  • 1. Acțiunea de a degoma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi degoma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

degoma

  • 1. A îndepărta, total sau parțial, sericina de pe firele sau țesăturile de mătase naturală, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: