2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.

deghizat2, ~ă a [At: PÎCLEANU, I. II, 29/23 / S: (înv) ~gui~ / Pl: ~ați, ~e / E: deghiza] 1 (D. oameni) Îmbrăcat astfel încât să nu poată fi recunoscut Si: travestit2. 2 (Fig) Prezentat sub o altă formă decât cea adevărată Si: ascuns2, camuflat2, disimulat2, mascat2

deghizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deghiza] 1-2 Deghizare (1-2).

DEGHIZÁT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Îmbrăcat în așa fel încît să nu fie recunoscut; travestit. V. costumat. Trebuia să găsesc pe jandarmii noștri în straie sătești. Eram deghizați și noi, eu și Ionescu. SADOVEANU, P. M. 122. Am fugit de-acasă deghizată. EMINESCU, N. 82. 2. Fig. Acoperit, mascat, camuflat. Trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un... exil deghizat. GHICA, S. 160.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

deghizá [At: CALENDAR (1853), 102 / S: (înv) ~gui~, ~isa / Pzi: ~zéz / E: fr déguiser] 1-2 vtr A (se) îmbrăca în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: a se travesti. 3-4 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă decât cea adevărată Si: a se ascunde, a se camufla, a se disimula, a se masca.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. 1. Refl. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.

DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser].

DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser)

A DEGHIZÁ ~éz tranz. A face să se deghizeze; a travesti. /<fr. déguiser

A SE DEGHIZÁ mă ~éz intranz. 1) A-și schimba îmbrăcămintea (pentru a nu putea fi recunoscut); a se travesti. 2) A se ascunde sub aparențe înșelătoare (cu scopul de a induce în eroare); a se camufla; a se travesti. /<fr. déguiser

deghizà v. 1. a străvesti o persoană; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauză (= fr. déguiser).

*deghizéz v. tr. (fr. déguiser, d. guise [d. vgerm. wisa, ngerm. wise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca să nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparențe înșelătoare: a-țĭ deghiza sentimentele.

travestésc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] și vestire, a îmbrăca). Îmbrac în alte haĭne ca să nu fie recunoscut. Fig. Traduc în stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. – Și str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză

deghizá vb., ind. prez. 1 sg. deghizéz, 3 sg. și pl. deghizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGHIZÁT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)

DEGHIZÁT adj. v. disimulat.

DEGHIZAT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.)

arată toate definițiile

Intrare: deghizat
deghizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deghizat
  • deghizatul
  • deghizatu‑
  • deghiza
  • deghizata
plural
  • deghizați
  • deghizații
  • deghizate
  • deghizatele
genitiv-dativ singular
  • deghizat
  • deghizatului
  • deghizate
  • deghizatei
plural
  • deghizați
  • deghizaților
  • deghizate
  • deghizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deghiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deghiza
  • deghizare
  • deghizat
  • deghizatu‑
  • deghizând
  • deghizându‑
singular plural
  • deghizea
  • deghizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deghizez
(să)
  • deghizez
  • deghizam
  • deghizai
  • deghizasem
a II-a (tu)
  • deghizezi
(să)
  • deghizezi
  • deghizai
  • deghizași
  • deghizaseși
a III-a (el, ea)
  • deghizea
(să)
  • deghizeze
  • deghiza
  • deghiză
  • deghizase
plural I (noi)
  • deghizăm
(să)
  • deghizăm
  • deghizam
  • deghizarăm
  • deghizaserăm
  • deghizasem
a II-a (voi)
  • deghizați
(să)
  • deghizați
  • deghizați
  • deghizarăți
  • deghizaserăți
  • deghizaseți
a III-a (ei, ele)
  • deghizea
(să)
  • deghizeze
  • deghizau
  • deghiza
  • deghizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deghizat

etimologie:

  • vezi deghiza
    surse: DEX '98 DEX '09

deghiza

etimologie: