2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

deghizare sf [At: CR (1838), 16 / Pl: ~zări / E: deghiza] 1 Îmbrăcare în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: deghizament (3), deghizat1 (1), travestire, (reg) deghizetură. 2 (Fig) Prezentare sub o altă formă decât cea adevărată Si: ascundere, camuflare, deghizament (4), deghizat1 (2), disimulare, mascare.

DEGHIZÁRE, deghizări, s. f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; travestire. – V. deghiza.

DEGHIZÁRE, deghizări, s. f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; travestire. – V. deghiza.

DEGHIZÁRE, deghizări, s. f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; travestire.

deghizáre s. f., g.-d. art. deghizắrii; pl. deghizắri

deghizáre s. f., g.-d. art. deghizării; pl. deghizări

DEGHIZÁRE s. travestire, (înv.) străvestire. (~ unui bărbat în femeie.)

DEGHIZÁRE s. v. disimulare.

DEGHIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei. [< deghiza].

deghizá [At: CALENDAR (1853), 102 / S: (înv) ~gui~, ~isa / Pzi: ~zéz / E: fr déguiser] 1-2 vtr A (se) îmbrăca în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: a se travesti. 3-4 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă decât cea adevărată Si: a se ascunde, a se camufla, a se disimula, a se masca.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. 1. Refl. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.

deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză

deghizá vb., ind. prez. 1 sg. deghizéz, 3 sg. și pl. deghizeáză

DEGHIZÁ vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)

DEGHIZÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser].

DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser)

deghizá (deghizéz, deghizát), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. déguiser.

arată toate definițiile

Intrare: deghiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deghiza
  • deghizare
  • deghizat
  • deghizând
singular plural
  • deghizea
  • deghizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deghizez
(să)
  • deghizez
  • deghizam
  • deghizai
  • deghizasem
a II-a (tu)
  • deghizezi
(să)
  • deghizezi
  • deghizai
  • deghizași
  • deghizaseși
a III-a (el, ea)
  • deghizea
(să)
  • deghizeze
  • deghiza
  • deghiză
  • deghizase
plural I (noi)
  • deghizăm
(să)
  • deghizăm
  • deghizam
  • deghizarăm
  • deghizaserăm
  • deghizasem
a II-a (voi)
  • deghizați
(să)
  • deghizați
  • deghizați
  • deghizarăți
  • deghizaserăți
  • deghizaseți
a III-a (ei, ele)
  • deghizea
(să)
  • deghizeze
  • deghizau
  • deghiza
  • deghizaseră
Intrare: deghizare
deghizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deghizare
  • deghizarea
plural
  • deghizări
  • deghizările
genitiv-dativ singular
  • deghizări
  • deghizării
plural
  • deghizări
  • deghizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)