opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGERMINARE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina.

DEGERMINARE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina.

degerminare sf [At: LTR2 / Pl: ~nări / E: degermina] Separare a embrionilor boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor Si: degerminat1.

DEGERMINARE s.f. Acțiunea de a degermina. [< degermina].

DEGERMINA, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – Pref. de- + germina (după fr. dégermer).

degermina vt [At: DN2 / Pl: ~nez / E: de(s)- + germina cdp fr dégermer] A separa embrionii boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor.

DEGERMINA, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – De4 + germina (după fr. dégermer).

DEGERMINA vb. I. tr. A separa embrionul din sămînță. [După fr. dégermer].

DEGERMINA vb. tr. a separa embrionul din sămânță. (după fr. dégermer)

A DEGERMINA ~ez tranz. (semințe de cereale) A separa de embrion (în procesul de obținere a făinii sau a crupelor). /de + a germina

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

degerminare s. f., g.-d. art. degerminării; pl. degerminări

degerminare s. f., g.-d. art. degerminării; pl. degerminări

degerminare s. f. → germinare

degermina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degerminez, 3 degerminează; conj. prez. 1 sg. să degerminez, 3 să degermineze

degermina (a ~) vb., ind. prez. 3 degerminează

degermina vb., ind. prez. 3 sg. degerminează

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEGERMINÁRE (< degermina) s. f. Operație de îndepărtare a embrioanelor (germenilor) din cereale în procesul măcinării.

Intrare: degerminare
degerminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degerminare
  • degerminarea
plural
  • degerminări
  • degerminările
genitiv-dativ singular
  • degerminări
  • degerminării
plural
  • degerminări
  • degerminărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: degermina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degermina
  • degerminare
  • degerminat
  • degerminatu‑
  • degerminând
  • degerminându‑
 singular plural
  • degerminează
  • degerminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degerminez
 (să)
  • degerminez
  • degerminam
  • degerminai
  • degerminasem
a II-a (tu)
  • degerminezi
 (să)
  • degerminezi
  • degerminai
  • degerminași
  • degerminaseși
a III-a (el, ea)
  • degerminează
 (să)
  • degermineze
  • degermina
  • degermină
  • degerminase
plural I (noi)
  • degerminăm
 (să)
  • degerminăm
  • degerminam
  • degerminarăm
  • degerminaserăm
  • degerminasem
a II-a (voi)
  • degerminați
 (să)
  • degerminați
  • degerminați
  • degerminarăți
  • degerminaserăți
  • degerminaseți
a III-a (ei, ele)
  • degerminează
 (să)
  • degermineze
  • degerminau
  • degerminară
  • degerminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

degerminare, degerminărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi degermina DEX '09 DEX '98 DN

degermina, degerminezverb

  • 1. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.