O definiție pentru degarota


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degarotá vb., ind. prez.3 sg. degaroteáză

Intrare: degarota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degarota
  • degarotare
  • degarotat
  • degarotatu‑
  • degarotând
  • degarotându‑
singular plural
  • degarotea
  • degarotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degarotez
(să)
  • degarotez
  • degarotam
  • degarotai
  • degarotasem
a II-a (tu)
  • degarotezi
(să)
  • degarotezi
  • degarotai
  • degarotași
  • degarotaseși
a III-a (el, ea)
  • degarotea
(să)
  • degaroteze
  • degarota
  • degarotă
  • degarotase
plural I (noi)
  • degarotăm
(să)
  • degarotăm
  • degarotam
  • degarotarăm
  • degarotaserăm
  • degarotasem
a II-a (voi)
  • degarotați
(să)
  • degarotați
  • degarotați
  • degarotarăți
  • degarotaserăți
  • degarotaseți
a III-a (ei, ele)
  • degarotea
(să)
  • degaroteze
  • degarotau
  • degarota
  • degarotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)