opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFUNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

DEFUNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

defunct, ~ă [At: LM / Pl: ~cți, ~e / E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat. 3 a (Fig) Dispărut. 4 a (Fig; d. obiecte) Inutil. 5 a (Fig; d. obiecte) Uzat. 6 a (Fig; d. obiecte) Defect. 7 a (Fig; d. obiecte) Demodat.

DEFUNCT, -Ă, defuncți, -te, adj. (Despre persoane și substantivat) Mort, decedat, răposat. De jur împrejur se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49.

DEFUNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].

DEFUNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)

DEFUNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus

defunct a. răposat.

*defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defunct adj. m., s. m., pl. defuncți; adj. f., s. f. defunctă (desp. -func-tă), pl. defuncte

defunct adj. m., s. m., pl. defuncți; adj. f., s. f. defunctă (-func-tă), pl. defuncte

defunct adj. m., s. m., pl. defuncți; f. sg. defunctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defunctei, pl. defuncte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFUNCT adj., s. v. mort.

DEFUNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)

Defunct ≠ născut

Intrare: defunct (adj.)
defunct1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defunct
  • defunctul
  • defunctu‑
  • defunctă
  • defuncta
plural
  • defuncți
  • defuncții
  • defuncte
  • defunctele
genitiv-dativ singular
  • defunct
  • defunctului
  • defuncte
  • defunctei
plural
  • defuncți
  • defuncților
  • defuncte
  • defunctelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: defunct (s.m.)
defunct2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defunct
  • defunctul
  • defunctu‑
plural
  • defuncți
  • defuncții
genitiv-dativ singular
  • defunct
  • defunctului
plural
  • defuncți
  • defuncților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defunct, defuncțisubstantiv masculin
defunctă, defunctesubstantiv feminin
defunct, defunctăadjectiv

  • 1. (Om) mort, răposat, decedat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decedat mort răposat antonime: născut
    • format_quote De jur împrejur se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.