DEFTA cf. tc. defter „condică” 1. Defta 1699, orășan din Craiova (RI VIII 173); – popa (Hur); – 1660 (Conv. Lit. 1922 p. 410); – Cr., olt. (Nif); Manda, „fata Deftei croitorul”, 1746 (BAP II 121). 2. Deftu, C. (Ins 329); pren., act.: Enescu Deftu, act. 3. Deftiul neg. (Puc). 4. Defteiu, jupîn, 1692, din București (BAP II 121).