opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFRIȘARE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

DEFRIȘARE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa.

defrișare sf [At: I. IONESCU, M. 350 / Pl: ~șări / E: defrișa] 1 Înlăturare a pădurilor, prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul pentru agricultură, construcții etc. Si: defrișat1 (1). 2 Curățare a unui teren de arbori sau resturi lemnoase Si: defrișat1 (2), despădurire, (reg) lăzuire. 3 (Pex) Desțelenire. 4 (Rar) Exploatare a lemnului Si: defrișat1 (4).

DEFRIȘARE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa. Defrișarea locului și facerea drumurilor. BART, E. 281.

DEFRIȘARE s.f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei; defrișat. [< defrișa].

DEFRIȘA, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIȘA, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

defrișa vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~șez / E: fr défricher] 1 (C.i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere, spre a elibera terenul și a-l face propriu pentru agricultură, construcții etc. 2 (C.i. terenuri) A curăța de arbori sau resturi lemnoase Si: a despăduri, (reg) a lăzui. 3 (Pex) A desțeleni.

DEFRIȘA, defrișez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții un loc necultivat, prin tăierea și înlăturarea arborilor și a celorlalte plante lemnoase. V. lăzui.

DEFRIȘA vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher].

DEFRIȘA vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)

A DEFRIȘA ~ez tranz. (terenuri) A lipsi de arbori și arbuști prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcții sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

*defrișéz v. tr. (fr. défricher, d. friche, țelină, teren necultivat). Barb. Desțelenesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defrișare (desp. de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișării; pl. defrișări

defrișare (de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișării; pl. defrișări

defrișare s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. defrișării; pl. defrișări

defrișa (a ~) (desp. de-fri-) vb., ind. prez. 1 sg. defrișez, 3 defrișează, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 1 sg. să defrișez, 3 să defrișeze; ger. defrișând

defrișa (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defrișează, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 să defrișeze; ger. defrișând

defrișa vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrișez, 3 sg. și pl. defrișează, 1 pl. defrișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. defrișeze; ger. defrișând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFRIȘARE s. (SILV.) defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)

DEFRIȘARE s. defrișat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ a unui teren împădurit.)

DEFRIȘA vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

DEFRIȘA vb. a despăduri, (reg.) a tîrși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

Intrare: defrișare
defrișare substantiv feminin
  • silabație: de-fri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defrișare
  • defrișarea
plural
  • defrișări
  • defrișările
genitiv-dativ singular
  • defrișări
  • defrișării
plural
  • defrișări
  • defrișărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: defrișa
  • silabație: de-fri-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defrișa
  • defrișare
  • defrișat
  • defrișatu‑
  • defrișând
  • defrișându‑
 singular plural
  • defrișează
  • defrișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defrișez
 (să)
  • defrișez
  • defrișam
  • defrișai
  • defrișasem
a II-a (tu)
  • defrișezi
 (să)
  • defrișezi
  • defrișai
  • defrișași
  • defrișaseși
a III-a (el, ea)
  • defrișează
 (să)
  • defrișeze
  • defrișa
  • defrișă
  • defrișase
plural I (noi)
  • defrișăm
 (să)
  • defrișăm
  • defrișam
  • defrișarăm
  • defrișaserăm
  • defrișasem
a II-a (voi)
  • defrișați
 (să)
  • defrișați
  • defrișați
  • defrișarăți
  • defrișaserăți
  • defrișaseți
a III-a (ei, ele)
  • defrișează
 (să)
  • defrișeze
  • defrișau
  • defrișară
  • defrișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defrișare, defrișărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: defrișat despădurire săciuit
    • format_quote Defrișarea locului și facerea drumurilor. BART, E. 281. DLRLC
etimologie:
  • vezi defrișa DEX '09 DEX '98 DN

defrișa, defrișezverb

  • 1. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cura despăduri lăzui
  • 2. figurat A descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. MDN '00
    sinonime: descurca limpezi lămuri
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.