2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

defraudát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defrauda] (Înv) Defraudare.

defraudát2, -ă a [At: DL / Pl: ~áți, ~e / E: defrauda] (Înv; d. banii unei instituții publice) Luat prin fraudă.

DEFRAUDÁT, -Ă, defraudați, -te, adj. (Despre bani) Însușit prin fraudă; sustras, delapidat; (despre instituții sau oameni) păgubit. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.

DEFRAUDÁT, -Ă, defraudați, -te, adj. (Despre bani) Însușit prin fraudă: sustras, delapidat; (despre instituții sau oameni) păgubit, frustrat. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.

DEFRAUDÁT, -Ă, defraudați, -te, adj. (Despre bani) Însușit prin fraudă; sustras, delapidat; (despre instituții sau persoane) păgubit, frustrat. Bani defraudați. Persoană defraudată.

DEFRAUDÁT adj. delapidat, sustras. (Sumă ~.)

DEFRAUDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEFRAUDA. 2) (despre persoane sau despre instituții) Care a suferit de pe urma unei fraude. [Sil. -fra-u-] /v. a defrauda

defraudá vt [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: ~déz / E: lat defraudare] (Înv; c. i. banii unei instituții publice) A lua prin fraudă.

DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.

DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.

DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frustra.

defraudá (a ~) (-fra-u-) vb., ind. prez. 3 defraudeáză

defraudá vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraudéz, 3 sg. și pl. defraudeáză

DEFRAUDÁ vb. v. delapida.

DEFRAUDÁ vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].

DEFRAUDÁ vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)

A DEFRAUDÁ ~éz tranz. (bani publici) A sustrage prin fraudă; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare

*defraudéz v. tr. (lat. it. defraudare, a înșela, a despoĭa, de unde și germ. defraudieren. V. fraudă). Trans. Delapidez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFRAUDÁT adj. delapidat, sustras. (Sumă ~.)

Intrare: defrauda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defrauda defraudare defraudat defraudând singular plural
defraudea defraudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defraudez (să) defraudez defraudam defraudai defraudasem
a II-a (tu) defraudezi (să) defraudezi defraudai defraudași defraudaseși
a III-a (el, ea) defraudea (să) defraudeze defrauda defraudă defraudase
plural I (noi) defraudăm (să) defraudăm defraudam defraudarăm defraudaserăm, defraudasem*
a II-a (voi) defraudați (să) defraudați defraudați defraudarăți defraudaserăți, defraudaseți*
a III-a (ei, ele) defraudea (să) defraudeze defraudau defrauda defraudaseră
Intrare: defraudat
defraudat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defraudat defraudatul defrauda defraudata
plural defraudați defraudații defraudate defraudatele
genitiv-dativ singular defraudat defraudatului defraudate defraudatei
plural defraudați defraudaților defraudate defraudatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)