2 intrări

2 definiții

DEFRÂNÁ vb. tr. a scoate din frâne, a elibera. (< de1- + frâna)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

defrâná vb. I A scoate din frâne, a elibera ◊ „Foc! Oprit de flăcări să coboare pe scări, un locatar de la etajele superioare fixează un cablu de calorifer, de perete sau de o ușă și încalecă fereastra, pentru a se așeza pe un mini-scaun fixat de același cablu. Cu ajutorul unei manete care îi permite să defrâneze scaunul, locatarul coboară lin din clădirea incendiată.” R.l. 26 III 76 p. 6 (din de- + frâna)

Intrare: defrâna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defrâna
  • defrânare
  • defrânat
  • defrânatu‑
  • defrânând
  • defrânându‑
singular plural
  • defrânea
  • defrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defrânez
(să)
  • defrânez
  • defrânam
  • defrânai
  • defrânasem
a II-a (tu)
  • defrânezi
(să)
  • defrânezi
  • defrânai
  • defrânași
  • defrânaseși
a III-a (el, ea)
  • defrânea
(să)
  • defrâneze
  • defrâna
  • defrână
  • defrânase
plural I (noi)
  • defrânăm
(să)
  • defrânăm
  • defrânam
  • defrânarăm
  • defrânaserăm
  • defrânasem
a II-a (voi)
  • defrânați
(să)
  • defrânați
  • defrânați
  • defrânarăți
  • defrânaserăți
  • defrânaseți
a III-a (ei, ele)
  • defrânea
(să)
  • defrâneze
  • defrânau
  • defrâna
  • defrânaseră
Intrare: defrânare
defrânare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defrânare
  • defrânarea
plural
  • defrânări
  • defrânările
genitiv-dativ singular
  • defrânări
  • defrânării
plural
  • defrânări
  • defrânărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)