2 intrări

2 definiții

DEFRÂNÁ vb. tr. a scoate din frâne, a elibera. (< de1- + frâna)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

defrâná vb. I A scoate din frâne, a elibera ◊ „Foc! Oprit de flăcări să coboare pe scări, un locatar de la etajele superioare fixează un cablu de calorifer, de perete sau de o ușă și încalecă fereastra, pentru a se așeza pe un mini-scaun fixat de același cablu. Cu ajutorul unei manete care îi permite să defrâneze scaunul, locatarul coboară lin din clădirea incendiată.” R.l. 26 III 76 p. 6 (din de- + frâna)

Intrare: defrâna
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defrâna defrânare defrânat defrânând singular plural
defrânea defrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defrânez (să) defrânez defrânam defrânai defrânasem
a II-a (tu) defrânezi (să) defrânezi defrânai defrânași defrânaseși
a III-a (el, ea) defrânea (să) defrâneze defrâna defrână defrânase
plural I (noi) defrânăm (să) defrânăm defrânam defrânarăm defrânaserăm, defrânasem*
a II-a (voi) defrânați (să) defrânați defrânați defrânarăți defrânaserăți, defrânaseți*
a III-a (ei, ele) defrânea (să) defrâneze defrânau defrâna defrânaseră
Intrare: defrânare
defrânare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defrânare defrânarea
plural defrânări defrânările
genitiv-dativ singular defrânări defrânării
plural defrânări defrânărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)