2 intrări

15 definiții

deflorát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deflora] 1-2 Deflorare (1-2).

deflorát2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~áți, ~e / E: deflora] 1 (D. fecioare) Care și-a pierdut virginitatea Si: dezvirginat2. 2 (Îvr; d. plante) Scuturat de flori.

deflorá [At: COSTINESCU / Pzi: ~réz / E: fr déflorer, lat deflorare] 1 vt (C. i. fecioare) A face să-și piardă virginitatea Si: a dezvirgina. 2-3 vtr (Îvr) A (se) scutura de flori.

DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer.

DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer.

deflorá (a ~) (de-flo-) vb., ind. prez. 3 defloreáză

deflorá vb. (sil. -flo-), ind. prez. 1 sg. defloréz, 3 sg. și pl. defloreáză

DEFLORÁ vb. v. dezvirgina.

DEFLORÁ vb. I. tr. A rupe membrana himenală, himenul; a dezvirgina. [< fr. déflorer].

DEFLORÁ vb. tr. a face să-și piardă fetele virginitatea; a dezvirginiza. (< fr. déflorer)

A DEFLORÁ ~éz tranz. A face să-și piardă virginitatea; a dezvirginiza. /<fr. déflorer

*defloréz v. tr. (lat. dé-flora, -floráre, d. flos, floris, floare). Răpesc virginitatea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFLORÁ vb. a dezvirgina, (pop.) a desfeciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica.

DEFLORÁTĂ adj. dezvirginată, (înv.) stricátă.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A DEFLORA a da cu picamerul, a face safteaua, a începe, a înțepa, a-i lua (cuiva) achiul, a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul, a sparge, a sparge la buburuză, a sparge prapurele (cuiva), a vaccina.

Intrare: deflora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deflora deflorare deflorat deflorând singular plural
deflorea deflorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deflorez (să) deflorez defloram deflorai deflorasem
a II-a (tu) deflorezi (să) deflorezi deflorai deflorași defloraseși
a III-a (el, ea) deflorea (să) defloreze deflora defloră deflorase
plural I (noi) deflorăm (să) deflorăm defloram deflorarăm defloraserăm, deflorasem*
a II-a (voi) deflorați (să) deflorați deflorați deflorarăți defloraserăți, defloraseți*
a III-a (ei, ele) deflorea (să) defloreze deflorau deflora defloraseră
Intrare: deflorat
deflorat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deflorat defloratul deflora deflorata
plural deflorați deflorații deflorate defloratele
genitiv-dativ singular deflorat defloratului deflorate defloratei
plural deflorați defloraților deflorate defloratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)