19 definiții pentru deflexiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

deflexiune sf [At: LM / V: ~ecție, ~ecțiune, ~exie / Pl: ~ni / E: fr déflexion, lat deflexio, -onis] 1 Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector (2). 2 Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorai unui câmp electric sau magnetic exterior. 3 (Avț) Schimbare a direcției unui curent de aer în urma interacțiunii lui cu o aripă, cu un sistem de aripi sau cu alt obstacol reprezentat de avion.

DEFLEXIUNE, deflexiuni, s. f. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere.

DEFLEXIUNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcția inițială. [Var. deflecție, deflecțiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].

DEFLEXIUNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiații din direcția inițială. (< fr. déflexion)

DEFLEXIUNE ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcția inițială. [Art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion

DEFLECȚIUNE s.f. v. deflexiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deflexiune (desp. de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; pl. deflexiuni

deflexiune (de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiunii; pl. deflexiuni

deflexiune s. f. (sil. -fle-) → flexiune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEFLEXIUNE schimbarea direcției curenților de aer ca urmare a interacțiunii cu o aripă sau un sistem cu aripi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEFLÉXIE (< fr.) s. f. 1. Schimbare a direcției de curgere a unui fluid cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a direcției de propagare a unui fascicul de particule electrizate, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere (2).

Intrare: deflexiune
deflexiune substantiv feminin
  • silabație: de-fle-xi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflexiune
  • deflexiunea
plural
  • deflexiuni
  • deflexiunile
genitiv-dativ singular
  • deflexiuni
  • deflexiunii
plural
  • deflexiuni
  • deflexiunilor
vocativ singular
plural
deflecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflecțiune
  • deflecțiunea
plural
  • deflecțiuni
  • deflecțiunile
genitiv-dativ singular
  • deflecțiuni
  • deflecțiunii
plural
  • deflecțiuni
  • deflecțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflexie
  • deflexia
plural
  • deflexii
  • deflexiile
genitiv-dativ singular
  • deflexii
  • deflexiei
plural
  • deflexii
  • deflexiilor
vocativ singular
plural
deflecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflecție
  • deflecția
plural
  • deflecții
  • deflecțiile
genitiv-dativ singular
  • deflecții
  • deflecției
plural
  • deflecții
  • deflecțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deflexiune, deflexiunisubstantiv feminin

  • 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.