3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFINITIVAT s. n. Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.

definitivat2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ați, ~e / E: definitiva] 1 Care a fost stabilit în mod definitiv. 2 Care a obținut un post permanent. 3-4 Care s-a stabilit cu domiciliul undeva (pentru totdeauna sau) pentru mult timp.

definitivat1 sn [At: SADOVEANU, O, IX, 211 / Pl: (nob) ~uri / E: definitiva] 1-4 Definitivare (1-4). 5 (Pex) Finalizare. 6-8 Definitivare (6, 9-10). 9 (Șîs examen de ~) Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu.

DEFINITIVAT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.

DEFINITIVAT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului) Situația de învățător sau profesor definitiv. Examen de definitivat.

DEFINITIVAT, -Ă adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. // s.n. Examen dat în scopul numirii definitive în învățămîntul elementar sau mediu. [< definitiva].

DEFINITIVAT s. n. faptul de a definitiva. ◊ grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. (< definitiva)

DEFINITIVAT n. Examen pe care îl susține un profesor pentru a obține numire definitivă în învățământul elementar sau mediu. /v. a definitiva

DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.

DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.

definitiva [At: BĂCESCU, PĂS. 398 / Pzi: ~vez / E: definitiv] 1 vt A da o formă definitivă (1). 2 vt A stabili cu precizie. 3 vt (Pex) A duce la bun sfârșit. 4-5 vtr (Pex) A (se) finaliza. 6-7 vtr A face pe cineva (sau a obține prin concurs) să rămână definitiv într-un post. 8-9 vr (Rar; d. oameni) A se stabili undeva cu domiciliul (pentru totdeauna sau) pentru multă vreme.

DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămînă definitiv într-un post.

DEFINITIVA vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].

DEFINITIVA vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)

A DEFINITIVA ~ez tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcție); a confirma; a întări. /Din definitiv

definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

definitiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. definitivez, 3 definitivea; conj. prez. 1 sg. să definitivez, 3 să definitiveze

definitiva (a ~) vb., ind. prez. 3 definitivea

definitiva vb., ind. prez. 1 sg. definitivez, 3 sg. și pl. definitivea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFINITIVAT adj. definitiv, finisat. (Forma ~ a unei lucrări.)

Definitivat ≠ nedefinitivat, nefinisat

DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățământ.)

DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățămînt.)

Intrare: definitivat (adj.)
definitivat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • definitivat
  • definitivatul
  • definitivatu‑
  • definitiva
  • definitivata
plural
  • definitivați
  • definitivații
  • definitivate
  • definitivatele
genitiv-dativ singular
  • definitivat
  • definitivatului
  • definitivate
  • definitivatei
plural
  • definitivați
  • definitivaților
  • definitivate
  • definitivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: definitivat (s.n.)
definitivat1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • definitivat
  • definitivatul
  • definitivatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • definitivat
  • definitivatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: definitiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • definitiva
  • definitivare
  • definitivat
  • definitivatu‑
  • definitivând
  • definitivându‑
singular plural
  • definitivea
  • definitivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • definitivez
(să)
  • definitivez
  • definitivam
  • definitivai
  • definitivasem
a II-a (tu)
  • definitivezi
(să)
  • definitivezi
  • definitivai
  • definitivași
  • definitivaseși
a III-a (el, ea)
  • definitivea
(să)
  • definitiveze
  • definitiva
  • definitivă
  • definitivase
plural I (noi)
  • definitivăm
(să)
  • definitivăm
  • definitivam
  • definitivarăm
  • definitivaserăm
  • definitivasem
a II-a (voi)
  • definitivați
(să)
  • definitivați
  • definitivați
  • definitivarăți
  • definitivaserăți
  • definitivaseți
a III-a (ei, ele)
  • definitivea
(să)
  • definitiveze
  • definitivau
  • definitiva
  • definitivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

definitivat, definitivaadjectiv

etimologie:
  • definitiva DN

definitivatsubstantiv neutru

  • 1. Definitivare. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: definitivare
    • 1.1. Grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. MDN '00
      • format_quote Examen de definitivat. DLRLC
      • diferențiere Situația de învățător sau profesor definitiv. DLRLC
    • 1.2. Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi definitiva DEX '09 DEX '98 DN

definitiva, definitivezverb

etimologie:
  • definitiv DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.