3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFINITIVAT s. n. Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
definitivat2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ați, ~e / E: definitiva] 1 Care a fost stabilit în mod definitiv. 2 Care a obținut un post permanent. 3-4 Care s-a stabilit cu domiciliul undeva (pentru totdeauna sau) pentru mult timp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
definitivat1 sn [At: SADOVEANU, O, IX, 211 / Pl: (nob) ~uri / E: definitiva] 1-4 Definitivare (1-4). 5 (Pex) Finalizare. 6-8 Definitivare (6, 9-10). 9 (Șîs examen de ~) Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVAT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEFINITIVAT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului) Situația de învățător sau profesor definitiv. Examen de definitivat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVAT, -Ă adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. // s.n. Examen dat în scopul numirii definitive în învățămîntul elementar sau mediu. [< definitiva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVAT s. n. faptul de a definitiva. ◊ grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. (< definitiva)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFINITIVAT n. Examen pe care îl susține un profesor pentru a obține numire definitivă în învățământul elementar sau mediu. /v. a definitiva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
definitiva [At: BĂCESCU, PĂS. 398 / Pzi: ~vez / E: definitiv] 1 vt A da o formă definitivă (1). 2 vt A stabili cu precizie. 3 vt (Pex) A duce la bun sfârșit. 4-5 vtr (Pex) A (se) finaliza. 6-7 vtr A face pe cineva (sau a obține prin concurs) să rămână definitiv într-un post. 8-9 vr (Rar; d. oameni) A se stabili undeva cu domiciliul (pentru totdeauna sau) pentru multă vreme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămînă definitiv într-un post.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVA vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVA vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEFINITIVA ~ez tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcție); a confirma; a întări. /Din definitiv
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
definitivat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
definitivat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
definitivat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
definitiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. definitivez, 3 definitivează; conj. prez. 1 sg. să definitivez, 3 să definitiveze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
definitiva (a ~) vb., ind. prez. 3 definitivează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
definitiva vb., ind. prez. 1 sg. definitivez, 3 sg. și pl. definitivează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFINITIVAT adj. v. definitiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFINITIVAT adj. definitiv, finisat. (Forma ~ a unei lucrări.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definitivat ≠ nedefinitivat, nefinisat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățământ.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
definitivat, definitivatăadjectiv
- 1. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. DNsinonime: definitiv finisat antonime: nedefinitivat nefinisat
etimologie:
- definitiva DN
definitivatsubstantiv neutru
- 1. Definitivare. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: definitivare
- 1.1. Grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. MDN '00
- Examen de definitivat. DLRLC
- diferențiere Situația de învățător sau profesor definitiv. DLRLC
-
- 1.2. Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- definitiva DEX '09 DEX '98 DN
definitiva, definitivezverb
-
- 1.1. A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: confirma titulariza întări
-
etimologie:
- definitiv DEX '09 DEX '98 DN