16 definiții pentru defilare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFILARE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. – V. defila.

DEFILARE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. – V. defila.

defilare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: defila2] (Îvr) Deșirare a mărgelelor Si: defilat2.

defilare1 sf [At: COSTINESCU / V: dăf~, ~lir sn, ~lirung sn, dif~, difilarie / Pl: ~lări / E: defila1 cf ger Defilirung] 1-2 Trecere în pas cadențat, în coloană de marș (a unei trupe sau) a unei mulțimi prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei aniversări etc. Si: defilat1 (1-2). 3 Mers al unei persoane cu pas apăsat, grav, de marș Si: defilat1 (3). 4-5 Trecere în șir (a unor persoane sau) cortegii prin fața cuiva sau a ceva Si: defilat1 (4-5), defileu (4-5). 6 Perindare.

DEFILARE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. Demonstrația s-a încheiat cu defilarea plină de forță și de prospețime a sportivilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651. ◊ Fig. Doctorul privea confuz la defilarea neîntreruptă a lanțului de cafenele, birouri și consulate. BART, E. 127.

DEFILARE s.f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. [< defila].

*defiláre f. Acțiunea de a defila: defilarea armateĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări

defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări

defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFILARE s. 1. v. perindare. 2. v. paradă.

DEFILARE s. 1. perindare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. paradă. (Nu mergem si noi să asistăm la ~?).

Intrare: defilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defilare
  • defilarea
plural
  • defilări
  • defilările
genitiv-dativ singular
  • defilări
  • defilării
plural
  • defilări
  • defilărilor
vocativ singular
plural
dăfilare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
difilare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
difilarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
defilir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
defilirung
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defilare, defilărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Demonstrația s-a încheiat cu defilarea plină de forță și de prospețime a sportivilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651. DLRLC
    • format_quote figurat Doctorul privea confuz la defilarea neîntreruptă a lanțului de cafenele, birouri și consulate. BART, E. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi defila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.