3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.

DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.

DEFICIENȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

DEFICIENȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

deficient, ~ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficient] 1 a Cu lipsuri. 2 a Cu greșeli. 3 a Cu defecte. 4 a (Mat; îs) Număr ~ Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. 5 a Care este în deficit. 6 a Care produce mai puțin decât trebuie, lucrând în pagubă. 7-10 smf, a (Persoană) lipsită de anumite calități (fizice sau) psihice.

deficiență sf [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficience, lat deficientia] 1 Lipsă. 2 Greșeală. 3 Defect. 4 Rămânere în urmă. 5-6 Absență a unor facultăți (fizice sau) psihice. 7-8 Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ Si: deficit (8-9).

DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (Med.; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent.

DEFICIENȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, insuficiență, greșeală. Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. ◊ Expr. A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. ♦ (Med.) Lipsa integrității anatomice și funcționale a unui organ; lipsă a anumitor facultăți fizice sau psihice. Deficiență mintală. – Pronunțat: -ci-en-.

DEFICIENT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decît trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].

DEFICIENȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].

DEFICIENT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)

DEFICIENȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia)

DEFICIENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism ~. Inteligență ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient

DEFICIENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care are deficiențe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient

DEFICIENȚĂ ~e f. 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrității anatomice sau funcționale a unui organ; defect. [G.-D. deficienței; Sil. -ci-en-] /<fr. déficience, lat. deficientia

*deficiént, -ă adj. (lat. déficiens, -éntis. V. eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). V. nevoĭaș.

deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deficient (desp. -ci-ent) adj. m., pl. deficienți; f. deficientă, pl. deficiente

deficiență (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. deficienței; pl. deficiențe

deficient (-ci-ent) adj. m., pl. deficienți; f. deficientă, pl. deficiente

deficiență (-ci-en-) s. f., g.-d. art. deficienței; pl. deficiențe

deficient adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficienți; f. sg. deficientă, pl. deficiente

deficiență s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficienței; pl. deficiențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFICIENȚĂ s. cusur, defect, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe ~.)

Intrare: deficient (adj.)
deficient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deficient
  • deficientul
  • deficientu‑
  • deficientă
  • deficienta
plural
  • deficienți
  • deficienții
  • deficiente
  • deficientele
genitiv-dativ singular
  • deficient
  • deficientului
  • deficiente
  • deficientei
plural
  • deficienți
  • deficienților
  • deficiente
  • deficientelor
vocativ singular
plural
Intrare: deficientă
  • silabație: -ci-en-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deficientă
  • deficienta
plural
  • deficiente
  • deficientele
genitiv-dativ singular
  • deficiente
  • deficientei
plural
  • deficiente
  • deficientelor
vocativ singular
  • deficientă
  • deficiento
plural
  • deficientelor
Intrare: deficiență
deficiență substantiv feminin
  • silabație: -ci-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deficiență
  • deficiența
plural
  • deficiențe
  • deficiențele
genitiv-dativ singular
  • deficiențe
  • deficienței
plural
  • deficiențe
  • deficiențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deficient, deficientăadjectiv

  • 1. Care are o insuficiență organică sau mintală. DEX '09 DEX '98
    sinonime: defectuos
    • 1.1. Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Producție deficientă. DLRLC
etimologie:

deficient, deficiențisubstantiv masculin
deficientă, deficientesubstantiv feminin

  • 1. Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un deficient mintal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

deficiență, deficiențesubstantiv feminin

  • 1. Rămânere în urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. DLRLC
    • 1.1. Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: defect
      • format_quote Deficiență mintală. DLRLC
    • chat_bubble A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cât trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.