2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFETIST, -Ă, defetiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. și f. Partizan al defetismului. – Din fr. défaitiste.

DEFETIST, -Ă, defetiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. și f. Partizan al defetismului. – Din fr. défaitiste.

defetist, ~ă [At: PAS, Z. III, 260 / Pl: ~iști, ~e / E: fr défetiste] 1-4 smf, a (Persoană) care aderă la defetism (1-2). 5-6 a Referitor la defetism (1-2). 7-8 a Al defetismului (1-2). 9-10 De defetism (1-2).

DEFETIST2, -Ă, defetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care susține și propagă defetismul.

DEFETIST1, -Ă, defetiști, -ste, adj. Care ține de defetism. Zvonuri defetiste.

DEFETIST, -Ă adj. Referitor la defetism, propriu defetismului. // s.m. și f. Partizan, susținător al unei atitudini de defetism. [< fr. défaitiste].

DEFETIST, -Ă adj., s. m. f. (partizan) al defetismului. (< fr. défaitiste)

DEFETIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care împărtășește defetismul. /<fr. défaitiste

DEFETIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de defetism; propriu defetismului. /<fr. défaitiste

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defetist adj. m., s. m., pl. defetiști; adj. f., s. f. defetistă, pl. defetiste

defetist adj. m., s. m., pl. defetiști; adj. f., s. f. defetistă, pl. defetiste

defetist adj. m., s. m., pl. defetiști; f. sg. defetistă, pl. defetiste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFETIST adj. v. neîncrezător, sceptic.

defetist adj. v. NEÎNCREZĂTOR. SCEPTIC.

Intrare: defetist (adj.)
defetist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defetist
  • defetistul
  • defetistu‑
  • defetistă
  • defetista
plural
  • defetiști
  • defetiștii
  • defetiste
  • defetistele
genitiv-dativ singular
  • defetist
  • defetistului
  • defetiste
  • defetistei
plural
  • defetiști
  • defetiștilor
  • defetiste
  • defetistelor
vocativ singular
plural
Intrare: defetist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defetist
  • defetistul
  • defetistu‑
plural
  • defetiști
  • defetiștii
genitiv-dativ singular
  • defetist
  • defetistului
plural
  • defetiști
  • defetiștilor
vocativ singular
  • defetistule
  • defetiste
plural
  • defetiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defetist, defetistăadjectiv

  • 1. Care ține de defetism, referitor la defetism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zvonuri defetiste. DLRLC
etimologie:

defetist, defetiștisubstantiv masculin
defetistă, defetistesubstantiv feminin

  • 1. Partizan al defetismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.