2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFETÍST, -Ă, defetiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. și f. Partizan al defetismului. – Din fr. défaitiste.

DEFETÍST, -Ă, defetiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. și f. Partizan al defetismului. – Din fr. défaitiste.

defetíst, ~ă [At: PAS, Z. III, 260 / Pl: ~iști, ~e / E: fr défetiste] 1-4 smf, a (Persoană) care aderă la defetism (1-2). 5-6 a Referitor la defetism (1-2). 7-8 a Al defetismului (1-2). 9-10 De defetism (1-2).

DEFETÍST1, -Ă, defetiști, -ste, adj. Care ține de defetism. Zvonuri defetiste.

DEFETÍST2, -Ă, defetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care susține și propagă defetismul.

DEFETÍST, -Ă adj. Referitor la defetism, propriu defetismului. // s.m. și f. Partizan, susținător al unei atitudini de defetism. [< fr. défaitiste].

DEFETÍST, -Ă adj., s. m. f. (partizan) al defetismului. (< fr. défaitiste)

DEFETÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de defetism; propriu defetismului. /<fr. défaitiste

DEFETÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care împărtășește defetismul. /<fr. défaitiste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defetíst adj. m., s. m., pl. defetíști; adj. f., s. f. defetístă, pl. defetíste

defetíst adj. m., s. m., pl. defetíști; f. sg. defetístă, pl. defetíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFETÍST adj. v. neîncrezător, sceptic.

defetist adj. v. NEÎNCREZĂTOR. SCEPTIC.

Intrare: defetistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defetistă
  • defetista
plural
  • defetiste
  • defetistele
genitiv-dativ singular
  • defetiste
  • defetistei
plural
  • defetiste
  • defetistelor
vocativ singular
  • defetistă
  • defetisto
plural
  • defetistelor
Intrare: defetist (adj.)
defetist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defetist
  • defetistul
  • defetistu‑
  • defetistă
  • defetista
plural
  • defetiști
  • defetiștii
  • defetiste
  • defetistele
genitiv-dativ singular
  • defetist
  • defetistului
  • defetiste
  • defetistei
plural
  • defetiști
  • defetiștilor
  • defetiste
  • defetistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defetist (adj.)

etimologie:

defetist, -ă (persoană) defetistă

  • 1. Partizan al defetismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: