DEFETISM s. n. 1. Opinie, atitudine a celui care nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere. 2. Infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau de informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării. – Din fr. défaitisme.

defetism sn [At: TEODOREANU, M. II, 527 / Pl: ~e / E: fr défetisme] 1-2 (Opinie sau) atitudine a celui care nu are încredere în reușita unei acțiuni. 3 Scepticism. 4-6 (Jur) Infracțiune care constă în răspândirea, în timp de război, de informații false, (exagerate,) (tendențioase și) alarmiste, cu privire la situația economică, politică și socială a țării.

DEFETISM s. n. 1. Opinia, părerea, atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere. 2. Infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării. – Din fr. défaitisme.

DEFETISM s. n. Lipsă de încredere în izbînda unei acțiuni, în biruința finală, atitudine care scade încrederea și demoralizează. Marxismul se află pe poziții diametral opuse defetismului mic-burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 11/1.

DEFETISM s.n. 1. Atitudine de defetist; opinie, părere, atitudine a celui care (afectează că) nu crede în reușita unei acțiuni sau în justețea unei cauze, pe care o consideră pierdută. 2. Infracțiune constînd în lansarea și răspîndirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării. [< fr. défaitisme].

DEFETISM s. n. 1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reușita unei acțiuni, în justețea unei cauze pe care o consideră pierdută. 2. infracțiune constând în lansarea și răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării. (< fr. défaitisme)

DEFETISM n. Atitudine de neîncredere în reușita unei acțiuni sau în justețea unei cauze. /<fr. défaitisme

defetism s. n.

defetism s. n.

defetism s. n.