2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFETIȘIZÁT, -Ă, defetișizați, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. – V. defetișiza.

DEFETIȘIZÁT, -Ă, defetișizați, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. – V. defetișiza.

defetișizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defetișiza] 1-2 Defetișizare (1-2).

defetișizat2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: defetișiza] (D. obiecte sau idei) Care și-a pierdut caracterul de fetiș.

DEFETIȘIZÁ, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – Pref. de- + fetișiza.

defetișiza vt [At: DLR / Pzi: ~zéz / E: de4- + fetișiza] 1-2 A face ca (o idee sau) un obiect să-și piardă caracterul de fetiș.

DEFETIȘIZÁ, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – De4- + fetișiza.

DEFETIȘIZÁ vb. tr. a face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul fetișist. (< de1- + fetișiza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*defetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defetișizeáză

defetișizá vb., ind. prez.1 sg. defetișizéz, 3 sg. și pl. defetișizeáză

Intrare: defetișizat
defetișizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defetișizat
  • defetișizatul
  • defetișizatu‑
  • defetișiza
  • defetișizata
plural
  • defetișizați
  • defetișizații
  • defetișizate
  • defetișizatele
genitiv-dativ singular
  • defetișizat
  • defetișizatului
  • defetișizate
  • defetișizatei
plural
  • defetișizați
  • defetișizaților
  • defetișizate
  • defetișizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: defetișiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defetișiza
  • defetișizare
  • defetișizat
  • defetișizatu‑
  • defetișizând
  • defetișizându‑
singular plural
  • defetișizea
  • defetișizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defetișizez
(să)
  • defetișizez
  • defetișizam
  • defetișizai
  • defetișizasem
a II-a (tu)
  • defetișizezi
(să)
  • defetișizezi
  • defetișizai
  • defetișizași
  • defetișizaseși
a III-a (el, ea)
  • defetișizea
(să)
  • defetișizeze
  • defetișiza
  • defetișiză
  • defetișizase
plural I (noi)
  • defetișizăm
(să)
  • defetișizăm
  • defetișizam
  • defetișizarăm
  • defetișizaserăm
  • defetișizasem
a II-a (voi)
  • defetișizați
(să)
  • defetișizați
  • defetișizați
  • defetișizarăți
  • defetișizaserăți
  • defetișizaseți
a III-a (ei, ele)
  • defetișizea
(să)
  • defetișizeze
  • defetișizau
  • defetișiza
  • defetișizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defetișizat

  • 1. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi defetișiza
    surse: DEX '98 DEX '09

defetișiza

  • 1. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Prefix de- + fetișiza.
    surse: DEX '09 MDN '00