3 definiții pentru defectivitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
defectivitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: defectiv + -itate] 1-2 Însușire a unor cuvinte (de a avea flexiunea incompletă sau) de a nu se întrebuința la anumite forme gramaticale. 3-4 (Pgn) Însușire a unui obiect de a fi (incomplet sau) imperfect. 5 (Muz) Însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei.
DEFECTIVITATE s. f. însușirea de a fi defectiv. (< fr. défectivité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defectivitate s. f., g.-d. art. defectivității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: defectivitate
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
defectivitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi defectiv. MDN '00
- 1.1. Însușire a unor cuvinte (de a avea flexiunea incompletă sau) de a nu se întrebuința la anumite forme gramaticale. MDA2
- 1.2. Însușire a unui obiect de a fi (incomplet sau) imperfect. MDA2
- 1.3. Însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei. MDA2
-
etimologie:
- défectivité MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.