3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFAVORIZÁT, -Ă, defavorizați, -te, adj., s. m. și f. (Om) dezavantajat. – V. defavoriza.

defavorizat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) desf~ / Pl: (nob) ~uri / E: defavoriza] 1 Defavorizare (1). 2 Dezavantajare. 3 Discreditare.

defavorizat2, ~ă a [At: MDA ms / V: (înv) desf~ / Pl: ~ați, ~e / E: defavoriza] (D. oameni) 1 Care a fost lipsit de o favoare Si: (înv) defavorat2 (1). 2 Dezavantajat. 3 Discreditat.[1] modificată

  1. În original: defavotizat, evident greșit — LauraGellner

DEFAVORIZÁT, -Ă, defavorizați, -te, adj. Dezavantajat. – V. defavoriza.

DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.

DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.

defavoriza vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desf~ / Pzi: ~zéz / E: fr défavoriser] 1 A lipsi de o favoare Si: (înv) a defavora (1). 2 A dezavantaja. 3 A discredita.

DEFAVORIZÁ vb. I. tr. A dezavantaja. [< fr. défavoriser].

DEFAVORIZÁ vb. tr. a dezavantaja. (< fr. défavoriser)

A DEFAVORIZÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a dezavantaja; a frustra. /<fr. défavoriser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*defavorizát adj. m., s. m., pl. defavorizáți; adj. f., s. f. defavorizátă, pl. defavorizáte

defavorizát adj. m., pl. defavorizáți; f. sg. defavorizátă, pl. defavorizáte

defavorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defavorizeáză

defavorizá vb., ind. prez. 1 sg. defavorizéz, 3 sg. și pl. defavorizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFAVORIZA vb. a dezavantaja, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)

Intrare: defavorizat (adj.)
defavorizat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defavorizat
  • defavorizatul
  • defavorizatu‑
  • defavoriza
  • defavorizata
plural
  • defavorizați
  • defavorizații
  • defavorizate
  • defavorizatele
genitiv-dativ singular
  • defavorizat
  • defavorizatului
  • defavorizate
  • defavorizatei
plural
  • defavorizați
  • defavorizaților
  • defavorizate
  • defavorizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: defavorizat (s.m.)
defavorizat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defavorizat
  • defavorizatul
  • defavorizatu‑
plural
  • defavorizați
  • defavorizații
genitiv-dativ singular
  • defavorizat
  • defavorizatului
plural
  • defavorizați
  • defavorizaților
vocativ singular
plural
Intrare: defavoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defavoriza
  • defavorizare
  • defavorizat
  • defavorizatu‑
  • defavorizând
  • defavorizându‑
singular plural
  • defavorizea
  • defavorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defavorizez
(să)
  • defavorizez
  • defavorizam
  • defavorizai
  • defavorizasem
a II-a (tu)
  • defavorizezi
(să)
  • defavorizezi
  • defavorizai
  • defavorizași
  • defavorizaseși
a III-a (el, ea)
  • defavorizea
(să)
  • defavorizeze
  • defavoriza
  • defavoriză
  • defavorizase
plural I (noi)
  • defavorizăm
(să)
  • defavorizăm
  • defavorizam
  • defavorizarăm
  • defavorizaserăm
  • defavorizasem
a II-a (voi)
  • defavorizați
(să)
  • defavorizați
  • defavorizați
  • defavorizarăți
  • defavorizaserăți
  • defavorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • defavorizea
(să)
  • defavorizeze
  • defavorizau
  • defavoriza
  • defavorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defavorizat, -ă defavorizată

etimologie:

  • vezi defavoriza
    surse: DEX '98 DEX '09

defavoriza

etimologie: