2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFAVORIZÁRE, defavorizări, s. f. Acțiunea de a defavoriza.V. defavoriza.

DEFAVORIZÁRE, defavorizări, s. f. Acțiunea de a defavoriza.V. defavoriza.

defavorizare sf [At: MDA ms / V: (Înv) desf~ / Pl: ~zări / E: defavoriza] 1 Lipsire a cuiva de o favoare Si: defavorizat1 (1), (înv) defavorare (1), defavorat1 (1). 2 Dezavantajare. 3 Discreditare.

DEFAVORIZÁRE s.f. Acțiunea de a defavoriza. [< defavoriza].

DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.

DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.

defavoriza vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desf~ / Pzi: ~zéz / E: fr défavoriser] 1 A lipsi de o favoare Si: (înv) a defavora (1). 2 A dezavantaja. 3 A discredita.

DEFAVORIZÁ vb. I. tr. A dezavantaja. [< fr. défavoriser].

DEFAVORIZÁ vb. tr. a dezavantaja. (< fr. défavoriser)

A DEFAVORIZÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a dezavantaja; a frustra. /<fr. défavoriser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*defavorizáre s. f., g.-d. art. defavorizắrii; pl. defavorizắri

defavorizáre s. f. → favorizare

defavorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defavorizeáză

defavorizá vb., ind. prez. 1 sg. defavorizéz, 3 sg. și pl. defavorizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFAVORIZÁRE s. v. dezavantajare.

DEFAVORIZA vb. a dezavantaja, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)

Intrare: defavorizare
defavorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defavorizare
  • defavorizarea
plural
  • defavorizări
  • defavorizările
genitiv-dativ singular
  • defavorizări
  • defavorizării
plural
  • defavorizări
  • defavorizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: defavoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defavoriza
  • defavorizare
  • defavorizat
  • defavorizatu‑
  • defavorizând
  • defavorizându‑
singular plural
  • defavorizea
  • defavorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defavorizez
(să)
  • defavorizez
  • defavorizam
  • defavorizai
  • defavorizasem
a II-a (tu)
  • defavorizezi
(să)
  • defavorizezi
  • defavorizai
  • defavorizași
  • defavorizaseși
a III-a (el, ea)
  • defavorizea
(să)
  • defavorizeze
  • defavoriza
  • defavoriză
  • defavorizase
plural I (noi)
  • defavorizăm
(să)
  • defavorizăm
  • defavorizam
  • defavorizarăm
  • defavorizaserăm
  • defavorizasem
a II-a (voi)
  • defavorizați
(să)
  • defavorizați
  • defavorizați
  • defavorizarăți
  • defavorizaserăți
  • defavorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • defavorizea
(să)
  • defavorizeze
  • defavorizau
  • defavoriza
  • defavorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defavorizare

etimologie:

  • vezi defavoriza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

defavoriza

etimologie: