opțiuni
  • info

18 definiții pentru defăimat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFĂIMAT, -Ă, defăimați, -te, adj. 1. Bârfit, ponegrit, calomniat, blamat (2). 2. (Rar) Cu reputație proastă, cu nume rău. ♦ (Înv.; despre fapte) Care strică reputația; infamant. – V. defăima.

DEFĂIMAT, -Ă, defăimați, -te, adj. 1. Bârfit, ponegrit, calomniat, blamat (2). 2. (Rar) Cu reputație proastă, cu nume rău. ♦ (Înv.; despre fapte) Care strică reputația; infamant. – V. defăima.

defăimat1 sn [At: MDA ms / V: ~fai~, ~faium~, ~fam~, ~ăm~, desf~, difaim~ / Pl: ~uri / E: defăima] 1 Defăimare (1). 2 (Înv) Subapreciere. 3 (Înv) Desconsiderare. 4 (Înv) Înjosire. 5 (Înv) Umilire. 6 (Înv) Detestare. 7 Defăimare (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11-12 Defăimare (12-13). 13 (Înv) Decădere. 14 (Înv) Profanare. 15 Defăimare (16). 16 (Înv) Condamnare. 17 (Înv) Stigmatizare. 18 Defăimare (19).

defăimat2, ~ă a [At: BIBLIA (1688) 206 1/18 / V: ~fai~, ~faium~, ~fam~, ~ăm~, desf~, difaim~ / Pl: ~ați, ~e / E: defăima] 1 (Înv; d. oameni) Îndepărtat cu dispreț și cu dojană. 2 (Înv) Subapreciat. 3 (Înv) Desconsiderat. 4 (Înv) Înjosit. 5 (Înv) Umilit. 6 (Înv) Detestat. 7 (D. oameni) Vorbit de rău Si: bârfit2, ponegrit2. 8 Blamat. 9 Calomniat. 10 Hulit. 11-12 (D. oameni) Care (s-a compromis sau) a fost făcut să se compromită. 13 (Înv) Decăzut. 14 (Înv) Profanat. 15 (Înv; d. oameni) Criticat vehement. 16 (Înv) Condamnat. 17 (Înv) Stigmatizat. 18 (Pex) Ticălos. 19 (Înv; d. fapte) Condamnabil. 20 (Îvr; d. un act) Anulat. 21 (Reg; îf desf~) Prefăcut.

DEFĂIMAT, -Ă, defăimați, -te, adj. 1. Bîrfit, calomniat, hulit, ponegrit. Înconjurat de nepăsare, sărac, gonit sau defăimat... Voi smulge inima din pieptu-mi. MACEDONSKI, O. I 218. 2. (Rar) Cu reputație proastă, cu nume rău. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai năbădăios, mai zănatic... și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57. ♦ (Despre fapte) Care strică reputația bună, care aduce rușine; infamant. Îți mulțămesc că m-ai oprit de a face o faptă defăimată. NEGRUZZI, S. I 174.

defaimat2, ~ă a vz defăimat2

defaimat1 sn vz defăimat1

defaiumat1 sn vz defăimat1

defaiumat2, ~ă a vz defăimat2

defamat1 sn vz defăimat1

defamat2, ~ă a vz defăimat2

defămat1 sn vz defăimat1

defămat2, ~ă a vz defăimat2

desfăimat1 sn vz defăimat1

desfăimat2, ~ă a vz defăimat2

difăimat1 sn vz defăimat1

difăimat2, ~ă a vz defăimat2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFĂIMAT adj., s. v. calomniat.

DEFĂIMAT adj., s. bîrfit, calomniat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.)

Intrare: defăimat
defăimat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defăimat
  • defăimatul
  • defăimatu‑
  • defăimată
  • defăimata
plural
  • defăimați
  • defăimații
  • defăimate
  • defăimatele
genitiv-dativ singular
  • defăimat
  • defăimatului
  • defăimate
  • defăimatei
plural
  • defăimați
  • defăimaților
  • defăimate
  • defăimatelor
vocativ singular — —
plural — —
defaimat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desfăimat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfăimat
  • desfăimatul
  • desfăimată
  • desfăimata
plural
  • desfăimați
  • desfăimații
  • desfăimate
  • desfăimatele
genitiv-dativ singular
  • desfăimat
  • desfăimatului
  • desfăimate
  • desfăimatei
plural
  • desfăimați
  • desfăimaților
  • desfăimate
  • desfăimatelor
vocativ singular — —
plural — —
defămat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
defamat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
defaiumat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
difăimat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defăimat, defăimatăadjectiv

    • format_quote Înconjurat de nepăsare, sărac, gonit sau defăimat... Voi smulge inima din pieptu-mi. MACEDONSKI, O. I 218. DLRLC
  • 2. rar Cu reputație proastă, cu nume rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai năbădăios, mai zănatic... și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57. DLRLC
    • 2.1. învechit (Despre fapte) Care strică reputația. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: infamant
      • format_quote Îți mulțămesc că m-ai oprit de a face o faptă defăimată. NEGRUZZI, S. I 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi defăima DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.