O definiție pentru defăimătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
defăimătură sf [At: BIBLIA (1688) 334 1/36 / Pl: ~ri / E: defăima + -tură] (Înv) 1 Defăimare (1). 2 Subapreciere. 3 Desconsiderare. 4 Înjosire. 5 Umilire. 6 Detestare. 7 Defăimare (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11-12 Defăimare (12-13). 13 Decădere. 14 Profanare. 15 Defăimare (16). 16 Condamnare. 17 (Înv) Stigmatizare. 18 Defăimare (19).
Intrare: defăimătură
defăimătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||