2 intrări

7 definiții

decuvá vt [At: DN3 / Pzi: ~véz / E: fr decuver] A trage vinul din cada de fermentație în butoaie.

DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie. – Din fr. décuver.

DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie. – Din fr. décuver.

decuvá vb., ind. prez.1 sg. decuvéz, 3 sg. și pl. decuveáză

DECUVÁ vb. I. tr. A trage vinul din cada de fermentat în butoaie. [< fr. décuver].

DECUVÁ vb. tr. a trage vinul din cuva de fermentat în butoaie. (< fr. décuver)

A DECUVÁ ~éz tranz. (vin) A trage din cadă în butoaie (după fermentare). /<fr. découver

Intrare: decuva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decuva decuvare decuvat decuvând singular plural
decuvea decuvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decuvez (să) decuvez decuvam decuvai decuvasem
a II-a (tu) decuvezi (să) decuvezi decuvai decuvași decuvaseși
a III-a (el, ea) decuvea (să) decuveze decuva decuvă decuvase
plural I (noi) decuvăm (să) decuvăm decuvam decuvarăm decuvaserăm, decuvasem*
a II-a (voi) decuvați (să) decuvați decuvați decuvarăți decuvaserăți, decuvaseți*
a III-a (ei, ele) decuvea (să) decuveze decuvau decuva decuvaseră
Intrare: decuvat
decuvat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decuvat decuvatul decuva decuvata
plural decuvați decuvații decuvate decuvatele
genitiv-dativ singular decuvat decuvatului decuvate decuvatei
plural decuvați decuvaților decuvate decuvatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)