4 definiții pentru decurionat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
decurionat sn [At: XENOPOL, I. R. I, 171 / P: ~ri-o~ / Pl: ~e / E: decurion] 1-6 (Funcție sau) rang de decurion (1-3).
DECURIONÁT s.n. Demnitatea sau funcția de decurion. [Pron. -ri-o-. / < fr. décurionat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURIONÁT s. n. demnitatea, funcția de decurion. (< fr. décurionat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decurionát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: decurionat
decurionat substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)