4 definiții pentru decurionat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decurionat sn [At: XENOPOL, I. R. I, 171 / P: ~ri-o~ / Pl: ~e / E: decurion] 1-6 (Funcție sau) rang de decurion (1-3).

DECURIONÁT s.n. Demnitatea sau funcția de decurion. [Pron. -ri-o-. / < fr. décurionat].

DECURIONÁT s. n. demnitatea, funcția de decurion. (< fr. décurionat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: decurionat
decurionat substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decurionat
  • decurionatul
  • decurionatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • decurionat
  • decurionatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)