2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
decuman, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: lat decumanus] 1 (D. pământurile Imperiului Roman) Care aparținea statului și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. 2 (Îs) Poartă ~ă Poartă a unui castru sau a unei tabere romane, situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea.
DECUMAN, -Ă adj. (Ant.; despre pămînturi) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECUMAN, -Ă adj. (ant.; despre pământuri) care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ♦ poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. (< lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Opuntia maxima Mill. [syn. O. decumana (Willd.) Haw.]. Specie cu flori galbene-deschis, lungi de cca 9 cm. Articulații (cca 35-45 cm înălțime) verzi-cenușii, cu areole gri-pîsloase, glochidii albe cu 1-3 spini albi, lungi pînă la 1,7 cm.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
decuman, decumanăadjectiv
- 1. (Despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. DN
- 1.1. Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. DN
-
etimologie:
- decumanus DN