2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decuman, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: lat decumanus] 1 (D. pământurile Imperiului Roman) Care aparținea statului și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. 2 (Îs) Poartă ~ă Poartă a unui castru sau a unei tabere romane, situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea.

DECUMAN, -Ă adj. (Ant.; despre pămînturi) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman].

DECUMAN, -Ă adj. (ant.; despre pământuri) care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ♦ poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. (< lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Opuntia maxima Mill. [syn. O. decumana (Willd.) Haw.]. Specie cu flori galbene-deschis, lungi de cca 9 cm. Articulații (cca 35-45 cm înălțime) verzi-cenușii, cu areole gri-pîsloase, glochidii albe cu 1-3 spini albi, lungi pînă la 1,7 cm.

Intrare: decumana
decumana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: decuman
decuman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decuman
  • decumanul
  • decumanu‑
  • decuma
  • decumana
plural
  • decumani
  • decumanii
  • decumane
  • decumanele
genitiv-dativ singular
  • decuman
  • decumanului
  • decumane
  • decumanei
plural
  • decumani
  • decumanilor
  • decumane
  • decumanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decuman, decumaadjectiv

  • 1. în Antichitate (Despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. DN
    • 1.1. Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.