2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECROMÁT, -Ă, decromați, -te, adj. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus. – V. decroma.

DECROMÁT, -Ă, decromați, -te, adj. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus. – V. decroma.

decromat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decroma] Decromare.

decromat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: decroma] (D. forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus.

DECROMÁ, decromez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. – Pref. de- + croma.

decroma vt [At: LTR2 / Pzi: ~méz / E: de(s)- + croma] (C.i. forme de tipar) A înlătura stratul de crom.

DECROMÁ, decromez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. – De(s)- + croma.

DECROMÁ vb. I. tr. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. [< de- + croma].

DECROMÁ vb. tr. a înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. (< fr. déchromer)

A DECROMÁ ~éz tranz. (forme de tipar) A curăța de stratul de crom depus. /de[s] + a croma


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decromá (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decromeáză

decromá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroméz, 3 sg. și pl. decromeáză

Intrare: decromat
decromat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decromat
  • decromatul
  • decromatu‑
  • decroma
  • decromata
plural
  • decromați
  • decromații
  • decromate
  • decromatele
genitiv-dativ singular
  • decromat
  • decromatului
  • decromate
  • decromatei
plural
  • decromați
  • decromaților
  • decromate
  • decromatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decroma
  • silabație: de-cro-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decroma
  • decromare
  • decromat
  • decromatu‑
  • decromând
  • decromându‑
singular plural
  • decromea
  • decromați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decromez
(să)
  • decromez
  • decromam
  • decromai
  • decromasem
a II-a (tu)
  • decromezi
(să)
  • decromezi
  • decromai
  • decromași
  • decromaseși
a III-a (el, ea)
  • decromea
(să)
  • decromeze
  • decroma
  • decromă
  • decromase
plural I (noi)
  • decromăm
(să)
  • decromăm
  • decromam
  • decromarăm
  • decromaserăm
  • decromasem
a II-a (voi)
  • decromați
(să)
  • decromați
  • decromați
  • decromarăți
  • decromaserăți
  • decromaseți
a III-a (ei, ele)
  • decromea
(să)
  • decromeze
  • decromau
  • decroma
  • decromaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decromat

  • 1. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi decroma
    surse: DEX '98 DEX '09

decroma

  • 1. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Prefix de- + croma.
    surse: DEX '09 DN