13 definiții pentru decreta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECRETA, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

DECRETA, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

decreta vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~tez și 3 (înv) ~e / E: fr décreter] 1 A ordona printr-un decret (1). 2 A stabili printr-o decizie a unei autorități. 3 (Pex) A afirma în mod sentențios și categoric.

DECRETA, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret; a hotărî, a ordona, a orîndui prin decret. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1. Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios, a emite o părere categorică. Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Prez. ind. pers. 3 și: decretă.

DECRETA vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentențios ceva. [< fr. décréter].

DECRETA vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)

A DECRETA ~ez tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentențios. /<fr. décréter

decretà v. 1. a da un decret; 2. a ordona, a regula printr’un decret.

*decretéz v. tr. (fr. décréter, d. décret, decret). Decid pin decret: a decreta o vînzare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decreta (a ~) (desp. de-cre-) vb., ind. prez. 1 sg. decretez, 3 decretea; conj. prez. 1 sg. să decretez, 3 să decreteze

decreta (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decretea

decreta vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretez, 3 sg. și pl. decretează; ger. decretând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

Intrare: decreta
  • silabație: de-cre-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decreta
  • decretare
  • decretat
  • decretatu‑
  • decretând
  • decretându‑
singular plural
  • decretea
  • decretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decretez
(să)
  • decretez
  • decretam
  • decretai
  • decretasem
a II-a (tu)
  • decretezi
(să)
  • decretezi
  • decretai
  • decretași
  • decretaseși
a III-a (el, ea)
  • decretea
(să)
  • decreteze
  • decreta
  • decretă
  • decretase
plural I (noi)
  • decretăm
(să)
  • decretăm
  • decretam
  • decretarăm
  • decretaserăm
  • decretasem
a II-a (voi)
  • decretați
(să)
  • decretați
  • decretați
  • decretarăți
  • decretaserăți
  • decretaseți
a III-a (ei, ele)
  • decretea
(să)
  • decreteze
  • decretau
  • decreta
  • decretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decreta, decretezverb

  • 1. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1. DLRLC
    • format_quote Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98. DLRLC
    • 1.1. figurat A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. DLRLC
      • format_quote Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: decre. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.