2 intrări

3 definiții

decorsetáre s. f., g.-d. art. decorsetării

DECORSETÁ vb. tr. a elibera dintr-un cadru rigid; a relaxa, a decrispa. (< de1- + corset)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

decorsetáre s.f. Relaxare ◊ „Talentul lui A.B. ar putea lucra spre paguba nimănui și spre profitul tuturor în direcția unei – cum să-i spun? a unei anumite decrispări, decorsetări a invitaților, pentru că oricât de notorii ar fi aceștia și oricât de mare autoritatea lor profesională, în fața camerei cu becul roșu academicienii încep să cunoască tracul actorilor debutanți.” Cont. 16 IX 77 p. 1 (după încorsetare, cu schimbare de prefix)

Intrare: decorseta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decorseta decorsetare decorsetat decorsetând singular plural
decorsetea decorsetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decorsetez (să) decorsetez decorsetam decorsetai decorsetasem
a II-a (tu) decorsetezi (să) decorsetezi decorsetai decorsetași decorsetaseși
a III-a (el, ea) decorsetea (să) decorseteze decorseta decorsetă decorsetase
plural I (noi) decorsetăm (să) decorsetăm decorsetam decorsetarăm decorsetaserăm, decorsetasem*
a II-a (voi) decorsetați (să) decorsetați decorsetați decorsetarăți decorsetaserăți, decorsetaseți*
a III-a (ei, ele) decorsetea (să) decorseteze decorsetau decorseta decorsetaseră
Intrare: decorsetare
decorsetare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decorsetare decorsetarea
plural decorsetări decorsetările
genitiv-dativ singular decorsetări decorsetării
plural decorsetări decorsetărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)