8 definiții pentru decorativism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. – Din fr. décorativisme.

DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. – Din fr. décorativisme.

decorativísm sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr décorativisme] 1 Tendință în artă spre elemente pur decorative. 2 (Pgn) Exces de ornamentare. 3 (Prt) Frumusețe superficială.

DECORATIVÍSM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare în artele plastice a elementelor decorative. [< fr. décorativisme].

DECORATIVÍSM s. n. caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei lucrări arhitectonice, exces de ornamente; decorativitate. (< fr. décorativisme)

decorativísm s. n. (artă) Exces de ornamentare ◊ „Fără să se salveze întru totul de un anume decorativism în care stilizările de arhitectură populară, de crestătură și de covor, sau, în altă parte, sugestia unor cumpene de fântână rămân uneori exterioare.” Cont. 11 X 66 p. 6 (din fr. décorativisme; DN3, DEX-S)

DECORATIVÍSM n. 1) Tendința spre elemente pur decorative. 2) Exces de ornamente. /<fr. décorativisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: decorativism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorativism
  • decorativismul
  • decorativismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • decorativism
  • decorativismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decorativism

  • 1. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: decorativitate

etimologie: