2 intrări

14 definiții

deconsolidáre sf [At: DEX / Pl: ~dắri / E: deconsolida] 1 Distrugere a solidității unui obiect, unei construcții. 2 (Spc) Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci.

DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.

DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.

deconsolidáre s. f., g.-d. art. deconsolidắrii; pl. deconsolidắri

deconsolidáre s. f. → consolidare

DECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei; (spec.; geol.) pierderea legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [< deconsolida].

DECONSOLIDÁRE s. f. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. (< deconsolida)

deconsolidá vt [At: DEX / Pzi: ~dez / E: fr deconsolider] A face ca ceva să-și piardă soliditatea.

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.

deconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconsolideáză

deconsolidá vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidéz, 3 sg. și pl. deconsolideáză

DECONSOLIDÁ vb. I. tr. A face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. [< fr. déconsolider].

DECONSOLIDÁ vb. tr. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. (< fr. déconsolider)

Intrare: deconsolida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconsolida deconsolidare deconsolidat deconsolidând singular plural
deconsolidea deconsolidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconsolidez (să) deconsolidez deconsolidam deconsolidai deconsolidasem
a II-a (tu) deconsolidezi (să) deconsolidezi deconsolidai deconsolidași deconsolidaseși
a III-a (el, ea) deconsolidea (să) deconsolideze deconsolida deconsolidă deconsolidase
plural I (noi) deconsolidăm (să) deconsolidăm deconsolidam deconsolidarăm deconsolidaserăm, deconsolidasem*
a II-a (voi) deconsolidați (să) deconsolidați deconsolidați deconsolidarăți deconsolidaserăți, deconsolidaseți*
a III-a (ei, ele) deconsolidea (să) deconsolideze deconsolidau deconsolida deconsolidaseră
Intrare: deconsolidare
deconsolidare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deconsolidare deconsolidarea
plural deconsolidări deconsolidările
genitiv-dativ singular deconsolidări deconsolidării
plural deconsolidări deconsolidărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)