2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.

DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.

deconsolidare sf [At: DEX / Pl: ~dări / E: deconsolida] 1 Distrugere a solidității unui obiect, unei construcții. 2 (Spc) Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci.

DECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei; (spec.; geol.) pierderea legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [< deconsolida].

DECONSOLIDÁRE s. f. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. (< deconsolida)

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.

deconsolida vt [At: DEX / Pzi: ~dez / E: fr deconsolider] A face ca ceva să-și piardă soliditatea.

DECONSOLIDÁ vb. I. tr. A face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. [< fr. déconsolider].

DECONSOLIDÁ vb. tr. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. (< fr. déconsolider)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deconsolidáre s. f., g.-d. art. deconsolidắrii; pl. deconsolidắri

deconsolidáre s. f. → consolidare

deconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconsolideáză

deconsolidá vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidéz, 3 sg. și pl. deconsolideáză

Intrare: deconsolidare
deconsolidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconsolidare
  • deconsolidarea
plural
  • deconsolidări
  • deconsolidările
genitiv-dativ singular
  • deconsolidări
  • deconsolidării
plural
  • deconsolidări
  • deconsolidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deconsolida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconsolida
  • deconsolidare
  • deconsolidat
  • deconsolidatu‑
  • deconsolidând
  • deconsolidându‑
singular plural
  • deconsolidea
  • deconsolidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deconsolidez
(să)
  • deconsolidez
  • deconsolidam
  • deconsolidai
  • deconsolidasem
a II-a (tu)
  • deconsolidezi
(să)
  • deconsolidezi
  • deconsolidai
  • deconsolidași
  • deconsolidaseși
a III-a (el, ea)
  • deconsolidea
(să)
  • deconsolideze
  • deconsolida
  • deconsolidă
  • deconsolidase
plural I (noi)
  • deconsolidăm
(să)
  • deconsolidăm
  • deconsolidam
  • deconsolidarăm
  • deconsolidaserăm
  • deconsolidasem
a II-a (voi)
  • deconsolidați
(să)
  • deconsolidați
  • deconsolidați
  • deconsolidarăți
  • deconsolidaserăți
  • deconsolidaseți
a III-a (ei, ele)
  • deconsolidea
(să)
  • deconsolideze
  • deconsolidau
  • deconsolida
  • deconsolidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deconsolidare

  • 1. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi deconsolida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deconsolida

  • 1. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: