2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONOTÁ vb. tr. a descifra o conotație. (< de1- + conota/ție/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deconotáre s. f., g.-d. art. deconotării; pl. deconotări

deconotá vb., ind. prez.1 sg. deconotéz, 3 sg. și pl. deconoteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. deconotéze; ger. deconotând

Intrare: deconotare
deconotare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconotare
  • deconotarea
plural
  • deconotări
  • deconotările
genitiv-dativ singular
  • deconotări
  • deconotării
plural
  • deconotări
  • deconotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deconota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconota
  • deconotare
  • deconotat
  • deconotatu‑
  • deconotând
  • deconotându‑
singular plural
  • deconotea
  • deconotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deconotez
(să)
  • deconotez
  • deconotam
  • deconotai
  • deconotasem
a II-a (tu)
  • deconotezi
(să)
  • deconotezi
  • deconotai
  • deconotași
  • deconotaseși
a III-a (el, ea)
  • deconotea
(să)
  • deconoteze
  • deconota
  • deconotă
  • deconotase
plural I (noi)
  • deconotăm
(să)
  • deconotăm
  • deconotam
  • deconotarăm
  • deconotaserăm
  • deconotasem
a II-a (voi)
  • deconotați
(să)
  • deconotați
  • deconotați
  • deconotarăți
  • deconotaserăți
  • deconotaseți
a III-a (ei, ele)
  • deconotea
(să)
  • deconoteze
  • deconotau
  • deconota
  • deconotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)