2 definiții pentru decondiționa

decondiționá vb., ind. prez. 1 sg. decondiționéz, 3 sg. și pl. decondiționeáză

DECONDIȚIONÁ vb. tr. a înceta să condiționeze, a pune capăt unei condiționări. (< fr. déconditionner)

Intrare: decondiționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decondiționa decondiționare decondiționat decondiționând singular plural
decondiționea decondiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decondiționez (să) decondiționez decondiționam decondiționai decondiționasem
a II-a (tu) decondiționezi (să) decondiționezi decondiționai decondiționași decondiționaseși
a III-a (el, ea) decondiționea (să) decondiționeze decondiționa decondiționă decondiționase
plural I (noi) decondiționăm (să) decondiționăm decondiționam decondiționarăm decondiționaserăm, decondiționasem*
a II-a (voi) decondiționați (să) decondiționați decondiționați decondiționarăți decondiționaserăți, decondiționaseți*
a III-a (ei, ele) decondiționea (să) decondiționeze decondiționau decondiționa decondiționaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)