10 definiții pentru decompoziție decompozițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOMPOZÍȚIE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [Var.: decompozițiúne s. f.] – Din fr. décomposition.

DECOMPOZÍȚIE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [Var.: decompozițiúne s. f.] – Din fr. décomposition.

decompoziție sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décomposition] 1 Separare a unui obiect în elementele care îl alcătuiesc. 2 Determinare prin analiză a caracteristicilor unui obiect.

DECOMPOZÍȚIE s.f. 1. Analiză a unei substanțe (mai ales a unei țesături) în vederea cunoașterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozițiune s.f. / cf. fr. décomposition].

DECOMPOZÍȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr. décomposition)

DECOMPOZÍȚIE ~i f. Procedeu de determinare prin analiză sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. /<fr. décomposition

DECOMPOZIȚIÚNE s. f. v. decompoziție.

DECOMPOZIȚIÚNE s. f. v. decompoziție.

decompozițiune sf vz decompoziție

DECOMPOZIȚIÚNE s.f. v. decompoziție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decompozíție (-ți-e) s. f., art. decompozíția (-ți-a), g.-d. art. decompozíției; pl. decompozíții, art. decompozíțiile (-ți-i-)

decompozíție s. f. → compoziție

Intrare: decompoziție
decompoziție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decompoziție
  • decompoziția
plural
  • decompoziții
  • decompozițiile
genitiv-dativ singular
  • decompoziții
  • decompoziției
plural
  • decompoziții
  • decompozițiilor
vocativ singular
plural
decompozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decompozițiune
  • decompozițiunea
plural
  • decompozițiuni
  • decompozițiunile
genitiv-dativ singular
  • decompozițiuni
  • decompozițiunii
plural
  • decompozițiuni
  • decompozițiunilor
vocativ singular
plural

decompoziție decompozițiune

  • 1. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DN

etimologie: