2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOMPLEXÁ vb. refl. (fam.) a pierde orice complex (II, 4), reținere. (< fr. décomplexer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decomplexáre s. f., g.-d. art. decomplexării

decomplexá vb., ind. prez. 3 sg. decomplexeáză

Intrare: decomplexare
decomplexare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decomplexare
  • decomplexarea
plural
  • decomplexări
  • decomplexările
genitiv-dativ singular
  • decomplexări
  • decomplexării
plural
  • decomplexări
  • decomplexărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decomplexa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decomplexa
  • decomplexare
  • decomplexat
  • decomplexatu‑
  • decomplexând
  • decomplexându‑
singular plural
  • decomplexea
  • decomplexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decomplexez
(să)
  • decomplexez
  • decomplexam
  • decomplexai
  • decomplexasem
a II-a (tu)
  • decomplexezi
(să)
  • decomplexezi
  • decomplexai
  • decomplexași
  • decomplexaseși
a III-a (el, ea)
  • decomplexea
(să)
  • decomplexeze
  • decomplexa
  • decomplexă
  • decomplexase
plural I (noi)
  • decomplexăm
(să)
  • decomplexăm
  • decomplexam
  • decomplexarăm
  • decomplexaserăm
  • decomplexasem
a II-a (voi)
  • decomplexați
(să)
  • decomplexați
  • decomplexați
  • decomplexarăți
  • decomplexaserăți
  • decomplexaseți
a III-a (ei, ele)
  • decomplexea
(să)
  • decomplexeze
  • decomplexau
  • decomplexa
  • decomplexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)