2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – V. decolta.

decoltat2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, III, 3 / Pl: ~ați, ~e / E: decolta] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare). 3-4 (D. oameni) Care poartă haine cu decolteu (prea mare). 5 (Fig) Indecent.

decoltat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolta] 1-2 Decoltare (1-2).

DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.

DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre veșminte) Răscroit la gît în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate; (despre persoane, mai ales despre femei) care poartă astfel de veșminte. Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. 2. Fig. Indecent, necuviincios; fără perdea. Glume decoltate.

DECOLTAT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].

DECOLTAT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)

DECOLTAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decență; nerușinat; impudic; indecent. Glumă ~tă. /v. a decolta

decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.

*decoltát, -ă adj. (fr. décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ: rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral: nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.

DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.

DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.

decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: fr décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.

DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.

DECOLTA vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămînă descoperită; a răscroi mult în jurul gîtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].

DECOLTA vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)

A DECOLTA ~ez tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter

*decoltéz v. tr. (fr. décolleter, d. col, cou, laț, collum, gît). Las neacoperit gîtu și umeriĭ: a decolta o damă. Scot guleru și părțile care acoperă umeriĭ: a decolta o rochie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decoltat adj. m., pl. decoltați; f. sg. decoltată, pl. decoltate

decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltez, 3 decoltea; conj. prez. 1 sg. să decoltez, 3 să decolteze

decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decoltea

decolta (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltez, 3 sg. și pl. decoltea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECOLTAT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

decoltat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decolta (decoltez, decoltat), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter.Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneț).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

decoltat, -ă, decoltați, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen

Intrare: decoltat
decoltat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoltat
  • decoltatul
  • decoltatu‑
  • decolta
  • decoltata
plural
  • decoltați
  • decoltații
  • decoltate
  • decoltatele
genitiv-dativ singular
  • decoltat
  • decoltatului
  • decoltate
  • decoltatei
plural
  • decoltați
  • decoltaților
  • decoltate
  • decoltatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decolta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decolta
  • decoltare
  • decoltat
  • decoltatu‑
  • decoltând
  • decoltându‑
singular plural
  • decoltea
  • decoltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decoltez
(să)
  • decoltez
  • decoltam
  • decoltai
  • decoltasem
a II-a (tu)
  • decoltezi
(să)
  • decoltezi
  • decoltai
  • decoltași
  • decoltaseși
a III-a (el, ea)
  • decoltea
(să)
  • decolteze
  • decolta
  • decoltă
  • decoltase
plural I (noi)
  • decoltăm
(să)
  • decoltăm
  • decoltam
  • decoltarăm
  • decoltaserăm
  • decoltasem
a II-a (voi)
  • decoltați
(să)
  • decoltați
  • decoltați
  • decoltarăți
  • decoltaserăți
  • decoltaseți
a III-a (ei, ele)
  • decoltea
(să)
  • decolteze
  • decoltau
  • decolta
  • decoltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decoltat, decoltaadjectiv

  • 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. DLRLC
    • format_quote Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. DLRLC
    • format_quote E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. DLRLC
    • format_quote [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. DLRLC
  • 2. familiar Fără perdea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Glume decoltate. DLRLC
etimologie:

decolta, decoltezverb

  • 1. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.