2 intrări

2 definiții

decoabitáre s. f. → coabitare

Intrare: decoabitare
decoabitare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decoabitare decoabitarea
plural
genitiv-dativ singular decoabitări decoabitării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: decoabita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decoabita decoabitare decoabitat decoabitând singular plural
decoabitea decoabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decoabitez (să) decoabitez decoabitam decoabitai decoabitasem
a II-a (tu) decoabitezi (să) decoabitezi decoabitai decoabitași decoabitaseși
a III-a (el, ea) decoabitea (să) decoabiteze decoabita decoabită decoabitase
plural I (noi) decoabităm (să) decoabităm decoabitam decoabitarăm decoabitaserăm, decoabitasem*
a II-a (voi) decoabitați (să) decoabitați decoabitați decoabitarăți decoabitaserăți, decoabitaseți*
a III-a (ei, ele) decoabitea (să) decoabiteze decoabitau decoabita decoabitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)