2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
declorurare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: declorura] Îndepărtare a clorurilor din unele substanțe organice Si: declorurat1.
DECLORURARE s.f. Acțiunea de a declorura și rezultatul ei. [< declorura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
declorurare s. f. (tehn.) Acțiunea de îndepărtare a clorului ◊ „Între dotările tehnice menționăm: o centrală proprie de preparare a aburului, două centrale de ventilație, stație de declorurare și dedurizare a apei, de recuperare a apelor uzate.” R.l. 19 V 84 p. 2 (din declorura; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
declorura vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr déchlorurer] A îndepărta clorurile din unele substanțe organice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLORURA vb. I. tr. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. [Cf. fr. déchlorurer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLORURA vb. tr. a îndepărta clorurile din unele substanțe organice. (< fr. déchlorurer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declorurare s. f., g.-d. art. declorurării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
declorura vb., ind. prez.3 sg. declorurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
declorurare, declorurărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a declorura și rezultatul ei. DN
etimologie:
- declorura DN
declorura, declorurezverb
- 1. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. DN
etimologie:
- déchlorurer DN