2 intrări

8 definiții

decloruráre sf [At: DN3 / Pl: ~rắri / E: declorura] Îndepărtare a clorurilor din unele substanțe organice Si: declorurat1.

decloruráre s. f., g.-d. art. declorurării

DECLORURÁRE s.f. Acțiunea de a declorura și rezultatul ei. [< declorura].

declorurá vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr déchlorurer] A îndepărta clorurile din unele substanțe organice.

declorurá vb., ind. prez.3 sg. declorureáză

DECLORURÁ vb. I. tr. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. [Cf. fr. déchlorurer].

DECLORURÁ vb. tr. a îndepărta clorurile din unele substanțe organice. (< fr. déchlorurer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

decloruráre s.f. (tehn.) Acțiunea de îndepărtare a clorului ◊ „Între dotările tehnice menționăm: o centrală proprie de preparare a aburului, două centrale de ventilație, stație de declorurare și dedurizare a apei, de recuperare a apelor uzate.” R.l. 19 V 84 p. 2 (din declorura; DN3)

Intrare: declorura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) declorura declorurare declorurat declorurând singular plural
declorurea declorurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) declorurez (să) declorurez decloruram declorurai declorurasem
a II-a (tu) declorurezi (să) declorurezi declorurai declorurași decloruraseși
a III-a (el, ea) declorurea (să) declorureze declorura declorură declorurase
plural I (noi) declorurăm (să) declorurăm decloruram declorurarăm decloruraserăm, declorurasem*
a II-a (voi) declorurați (să) declorurați declorurați declorurarăți decloruraserăți, decloruraseți*
a III-a (ei, ele) declorurea (să) declorureze declorurau declorura decloruraseră
Intrare: declorurare
declorurare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declorurare declorurarea
plural declorurări declorurările
genitiv-dativ singular declorurări declorurării
plural declorurări declorurărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)