2 intrări

2 definiții

declichetá vb., ind. prez.3 sg. declicheteáză

DECLICHETÁ vb. tr. a elibera clichetul care imobilizează un mecanism. (< fr. décliqueter)

Intrare: declicheta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) declicheta declichetare declichetat declichetând singular plural
declichetea declichetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) declichetez (să) declichetez declichetam declichetai declichetasem
a II-a (tu) declichetezi (să) declichetezi declichetai declichetași declichetaseși
a III-a (el, ea) declichetea (să) declicheteze declicheta declichetă declichetase
plural I (noi) declichetăm (să) declichetăm declichetam declichetarăm declichetaserăm, declichetasem*
a II-a (voi) declichetați (să) declichetați declichetați declichetarăți declichetaserăți, declichetaseți*
a III-a (ei, ele) declichetea (să) declicheteze declichetau declicheta declichetaseră
Intrare: declichetat
declichetat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declichetat declichetatul declicheta declichetata
plural declichetați declichetații declichetate declichetatele
genitiv-dativ singular declichetat declichetatului declichetate declichetatei
plural declichetați declichetaților declichetate declichetatelor
vocativ singular
plural
declichetare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declichetare declichetarea
plural declichetări declichetările
genitiv-dativ singular declichetări declichetării
plural declichetări declichetărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)