2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLICHETÁ vb. tr. a elibera clichetul care imobilizează un mecanism. (< fr. décliqueter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declichetá vb., ind. prez.3 sg. declicheteáză

Intrare: declicheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • declicheta
  • declichetare
  • declichetat
  • declichetatu‑
  • declichetând
  • declichetându‑
singular plural
  • declichetea
  • declichetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • declichetez
(să)
  • declichetez
  • declichetam
  • declichetai
  • declichetasem
a II-a (tu)
  • declichetezi
(să)
  • declichetezi
  • declichetai
  • declichetași
  • declichetaseși
a III-a (el, ea)
  • declichetea
(să)
  • declicheteze
  • declicheta
  • declichetă
  • declichetase
plural I (noi)
  • declichetăm
(să)
  • declichetăm
  • declichetam
  • declichetarăm
  • declichetaserăm
  • declichetasem
a II-a (voi)
  • declichetați
(să)
  • declichetați
  • declichetați
  • declichetarăți
  • declichetaserăți
  • declichetaseți
a III-a (ei, ele)
  • declichetea
(să)
  • declicheteze
  • declichetau
  • declicheta
  • declichetaseră
Intrare: declichetat
declichetat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declichetat
  • declichetatul
  • declichetatu‑
  • declicheta
  • declichetata
plural
  • declichetați
  • declichetații
  • declichetate
  • declichetatele
genitiv-dativ singular
  • declichetat
  • declichetatului
  • declichetate
  • declichetatei
plural
  • declichetați
  • declichetaților
  • declichetate
  • declichetatelor
vocativ singular
plural
declichetare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declichetare
  • declichetarea
plural
  • declichetări
  • declichetările
genitiv-dativ singular
  • declichetări
  • declichetării
plural
  • declichetări
  • declichetărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)