2 intrări

O definiție

declavetá vb., ind. prez.1 sg. declavetéz, 3 sg. și pl. declaveteáză

Intrare: declaveta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) declaveta declavetare declavetat declavetând singular plural
declavetea declavetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) declavetez (să) declavetez declavetam declavetai declavetasem
a II-a (tu) declavetezi (să) declavetezi declavetai declavetași declavetaseși
a III-a (el, ea) declavetea (să) declaveteze declaveta declavetă declavetase
plural I (noi) declavetăm (să) declavetăm declavetam declavetarăm declavetaserăm, declavetasem*
a II-a (voi) declavetați (să) declavetați declavetați declavetarăți declavetaserăți, declavetaseți*
a III-a (ei, ele) declavetea (să) declaveteze declavetau declaveta declavetaseră
Intrare: declavetare
declavetare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declavetare declavetarea
plural declavetări declavetările
genitiv-dativ singular declavetări declavetării
plural declavetări declavetărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)