2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declavetá vb., ind. prez.1 sg. declavetéz, 3 sg. și pl. declaveteáză

Intrare: declavetare
declavetare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declavetare
  • declavetarea
plural
  • declavetări
  • declavetările
genitiv-dativ singular
  • declavetări
  • declavetării
plural
  • declavetări
  • declavetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: declaveta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • declaveta
  • declavetare
  • declavetat
  • declavetatu‑
  • declavetând
  • declavetându‑
singular plural
  • declavetea
  • declavetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • declavetez
(să)
  • declavetez
  • declavetam
  • declavetai
  • declavetasem
a II-a (tu)
  • declavetezi
(să)
  • declavetezi
  • declavetai
  • declavetași
  • declavetaseși
a III-a (el, ea)
  • declavetea
(să)
  • declaveteze
  • declaveta
  • declavetă
  • declavetase
plural I (noi)
  • declavetăm
(să)
  • declavetăm
  • declavetam
  • declavetarăm
  • declavetaserăm
  • declavetasem
a II-a (voi)
  • declavetați
(să)
  • declavetați
  • declavetați
  • declavetarăți
  • declavetaserăți
  • declavetaseți
a III-a (ei, ele)
  • declavetea
(să)
  • declaveteze
  • declavetau
  • declaveta
  • declavetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)