10 definiții pentru declanșor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.

DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.

declanșor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: fr déclencheur] Declanșator (4).

DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. (Tehn.) Dispozitiv care suprimă pe cale mecanică o zăvorîre. Declanșor electric.

DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur].

DECLANȘÓR s. n. declanșator (II). (< fr. déclencheur)

DECLANȘÓR ~oáre n. v. DECLANȘATOR. /<fr. déclencheur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declanșór (de-clan-) s. n., pl. declanșoáre

declanșór s. n. (sil. -clan-), pl. declanșoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: declanșor
declanșor substantiv neutru
  • silabație: de-clan-șor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declanșor
  • declanșorul
  • declanșoru‑
plural
  • declanșoare
  • declanșoarele
genitiv-dativ singular
  • declanșor
  • declanșorului
plural
  • declanșoare
  • declanșoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declanșor

etimologie: