O definiție pentru declampaj


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declampáj s. n., pl. declampáje

Intrare: declampaj
declampaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declampaj
  • declampajul
  • declampaju‑
plural
  • declampaje
  • declampajele
genitiv-dativ singular
  • declampaj
  • declampajului
plural
  • declampaje
  • declampajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)