2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Regional) A desface în părțile componente; a demonta. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112.
DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect în părțile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocălău.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de tavi
- acțiuni
deciocălà v. Mold. 1. a lua cocenile de pe porumb; 2. fig. a scoate roatele căruții: deciocălase căruța și o ungea CR. [V. ciocălău].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
decĭocăléz V. descĭocălez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desciocăléz și decĭo- v. tr. (d. cĭocălăŭ. V. încĭocălez). Est. Dezghioc, curăț cĭocălăiĭ de pănușĭ. Desfac, demontez (un car, o mașină). V. refl. Mă desfac, mă desprind (ca carnea de pe oase pin ferbere).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECIOCĂLÁ vb. v. dezghioca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deciocăla vb. v. DEZGHIOCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
deciocălá, deciocăléz, vb. I (reg.) 1. a curăța știuleții de foi. 2. a scoate roatele căruței.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
deciocăla, deciocălezverb
-
- Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. DLRLC
-
etimologie:
- de(s)- + ciocălău DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.