2 intrări

8 definiții

DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Regional) A desface în părțile componente; a demonta. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112.

DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect în părțile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocălău.

DECIOCĂLÁ vb. v. dezghioca.

deciocălá, deciocăléz, vb. I (reg.) 1. a curăța știuleții de foi. 2. a scoate roatele căruței.

deciocălà v. Mold. 1. a lua cocenile de pe porumb; 2. fig. a scoate roatele căruții: deciocălase căruța și o ungea CR. [V. ciocălău].

decĭocăléz V. descĭocălez.

desciocăléz și decĭo- v. tr. (d. cĭocălăŭ. V. încĭocălez). Est. Dezghioc, curăț cĭocălăiĭ de pănușĭ. Desfac, demontez (un car, o mașină). V. refl. Mă desfac, mă desprind (ca carnea de pe oase pin ferbere).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: deciocăla
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deciocăla deciocălare deciocălat deciocălând singular plural
deciocălea deciocălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deciocălez (să) deciocălez deciocălam deciocălai deciocălasem
a II-a (tu) deciocălezi (să) deciocălezi deciocălai deciocălași deciocălaseși
a III-a (el, ea) deciocălea (să) deciocăleze deciocăla deciocălă deciocălase
plural I (noi) deciocălăm (să) deciocălăm deciocălam deciocălarăm deciocălaserăm, deciocălasem*
a II-a (voi) deciocălați (să) deciocălați deciocălați deciocălarăți deciocălaserăți, deciocălaseți*
a III-a (ei, ele) deciocălea (să) deciocăleze deciocălau deciocăla deciocălaseră
Intrare: deciocălat
deciocălat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deciocălat deciocălatul deciocăla deciocălata
plural deciocălați deciocălații deciocălate deciocălatele
genitiv-dativ singular deciocălat deciocălatului deciocălate deciocălatei
plural deciocălați deciocălaților deciocălate deciocălatelor
vocativ singular
plural
deciocălare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deciocălare deciocălarea
plural deciocălări deciocălările
genitiv-dativ singular deciocălări deciocălării
plural deciocălări deciocălărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)