2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Regional) A desface în părțile componente; a demonta. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112.

DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect în părțile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocălău.

deciocălà v. Mold. 1. a lua cocenile de pe porumb; 2. fig. a scoate roatele căruții: deciocălase căruța și o ungea CR. [V. ciocălău].

desciocăléz și decĭo- v. tr. (d. cĭocălăŭ. V. încĭocălez). Est. Dezghioc, curăț cĭocălăiĭ de pănușĭ. Desfac, demontez (un car, o mașină). V. refl. Mă desfac, mă desprind (ca carnea de pe oase pin ferbere).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deciocălá, deciocăléz, vb. I (reg.) 1. a curăța știuleții de foi. 2. a scoate roatele căruței.

Intrare: deciocălat
deciocălat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deciocălat
  • deciocălatul
  • deciocălatu‑
  • deciocăla
  • deciocălata
plural
  • deciocălați
  • deciocălații
  • deciocălate
  • deciocălatele
genitiv-dativ singular
  • deciocălat
  • deciocălatului
  • deciocălate
  • deciocălatei
plural
  • deciocălați
  • deciocălaților
  • deciocălate
  • deciocălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deciocăla
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deciocăla
  • deciocălare
  • deciocălat
  • deciocălatu‑
  • deciocălând
  • deciocălându‑
singular plural
  • deciocălea
  • deciocălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deciocălez
(să)
  • deciocălez
  • deciocălam
  • deciocălai
  • deciocălasem
a II-a (tu)
  • deciocălezi
(să)
  • deciocălezi
  • deciocălai
  • deciocălași
  • deciocălaseși
a III-a (el, ea)
  • deciocălea
(să)
  • deciocăleze
  • deciocăla
  • deciocălă
  • deciocălase
plural I (noi)
  • deciocălăm
(să)
  • deciocălăm
  • deciocălam
  • deciocălarăm
  • deciocălaserăm
  • deciocălasem
a II-a (voi)
  • deciocălați
(să)
  • deciocălați
  • deciocălați
  • deciocălarăți
  • deciocălaserăți
  • deciocălaseți
a III-a (ei, ele)
  • deciocălea
(să)
  • deciocăleze
  • deciocălau
  • deciocăla
  • deciocălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deciocăla

etimologie:

  • de(s)- + ciocălău
    surse: DLRM