decimație¹ sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr décimation] 1-2 (Rar) Decimare (1-2).

decimație² sf [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décimation] Strângere a decimei¹ Si: (îvp) decimărit.

DECIMAȚIE s.f. (Ist.) Decimare. [Gen. -iei, var. decimațiune s.f. / cf. lat. decimatio, fr. décimation].

DECIMAȚIE s. f. decimare. (< fr. décimation, lat. decimatio)

decimațiune¹ sf vz decimație¹

decimațiune² sf vz decimație²

DECIMAȚIUNE s.f. v. decimație.

decimație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. decimația (desp. -ți-a), g.-d. art. decimației; pl. decimații, art. decimațiile (desp. -ți-i-)

decimație (-ți-e) s. f., art. decimația (-ți-a), g.-d. art. decimației; pl. decimații, art. decimațiile (-ți-i-)

decimație s. f. (sil. -ți-e), art. decimația (sil. -ți-a), g.-d. art. decimației; pl. decimații, art. decimațiile (sil. -ți-i-)